WC-Center

    Sunt în gara centrală din Berlin. Supergară au făcut nemții ăștia… În doi ani, totul arată altfel. Sigur, chestia cu fumatul se aplică și aici. Mai blând decât în gara din München. Acolo tronează un banner uriaș cu simbolul suprem al civilizației contemporane pe el, țigara cu un măretz verboten rutier pus zdravăn pe ea și cu inscripția „smoking FREE station”, semn absolut al globalizării victorioase. Chestia cu free, mi se pare o ironie nashpa de tot… Sigur, nu e nimeni obligat să suporte fumurile mele, de acord cu asta. Da’ uite că eu, conștient de răul pe care mi-l fac, sfătuind pe toți să nu fie tâmpiți ca mine și să nu se apuce de fumat, fumez. Și cred că am și eu dreptul la o rezervație, așa cum are orice aberație genetică dreptul la metrul ei pătrat de libertate. Gara e cam goala, că lumea e în fața gării, la fumat. E simplu: iți iei cafeaua sau ce mai ai chef să iei de pe-acolo, de exemplu mult junk-food că e la liber, ieși în fața garii și stai și tu la o cură de socializare în mijlocul trotuarului plin de chiștoace, că scrumiere nu mai există nici acolo.

    Afară e frig… Că e iarnă. Nu-i nimic. Merită. Proptești valiza lângă tine și îți aprinzi țigara. În gară, nu mai ai unde lăsa valiza. Gara a devenit un supermall și metrul pătrat e pentru magazine. Cât naiba să iei pentru casetele de depozitat valize? Altfel, e un loc vesel trotuarul ăla. Pentru cine vorbește germana. Aici, globalizarea mai are ceva de furcă… Cum habar n-am de ce e lumea veselă pe-acolo și sunt convins că nu fac obiectul unui mișto colectiv, că nici nu sufăr de mania persecuției, nici foarte băgat in seamă nu ma simt, îmi văd liniștit de treabă.

    Afară e , în continuare, frig. Cum nu e voie să fumezi înăuntru, fumezi în draci, ceea ce nu ai face în mod normal. Afară. Unde e din ce in ce mai frig. Sau poate că e doar o senzație… Fresh-ul de portocale e super, cafeaua la fel, frigul frig… Te trece până la urmă că ești om, nu ciborg… Hai îndărăt în gară. Mă uit după semnul salvator, acum doi ani era pe toți pereții și constat cu stupoare că a dispărut. E mai pudic așa, îmi zic. E și ăsta un semn de civilizație… Apare însă un tip care pare om bun, chiar dacă are uniformă de polițist. Îmi încerc norocul. În definitiv, poate fi biletul către destinația câștigătoare. Îmi răspunde într-o engleză impecabilă. Mișto globalizarea asta! Ce îmi spune nu e chiar așa de mișto: am de urcat, coborât și urcat din nou, ceea ce în condiții normale, nu ar fi cine știe ce, dar…

    Am ajuns! În fața mea se deschide o priveliște demnă de ieșirea din Marele Canion. Iar deasupra, pe un indicator uriaș, scrie să priceapă tot dobitocul:

WC – Center

E genial! E locul în care s-au adunat laolaltă toate WC-urile fostei gări! E un fel de trib al tuturor WC-urilor posibile! E URIASH! E grandios! E măretz!

    E automatizat. Bag moneda, dau să trec și realizez cu stupoare că la puține ambasade am întâlnit un asemenea sistem de securitate. Porțile rotative din bare de oțel cât o mână ținută ani buni în sala de fitness, abia dacă lasă să treacă un om cu un diametru decent. Acum trei ani, n-aș fi încăput, cu siguranță… Ce e nashpa de tot e că valiza mea nu trece. Cu toți mushchii pe care mai nou îi posed (:D), dau să o ridic pe deasupra capului, dar poarta rotativă e cu mult mai înaltă. Sincer, nu am curajul să o las afară și să revin, oricât de presat aș fi și oricât de rapid aș proceda. Mă gândesc că dacă un biet șobolan e în stare să iasă dintr-un labirint, eu sunt OM. Și, așa am citit eu într-o carte, omul e mai descurcareț decât șobolanul. Încerc să gândesc repede. Atât cât mă lasă vezica să o fac și pricep și eu, în sfârșit, că orice am spune, creierul nu funcționează independent de restul organismului… Nu reușesc să trec și pace.

    Când sleit de puteri iau hotărârea sa risc să las valiza afara, apare o tipa cu un look meseriash, într-o uniformă sexi rau de tot și cu o telecomanda (nu m-am prins din prima ce era, dar în halul în care eram, jur că nu m-am gândit la prostii). Apasă pe un buton al telecomenzii și porțile se deschid larg. Cu tot tragismul situației, zâmbesc amintindu-mi de Caragiale („La un semn, ușile din fund se deschid: supeul!”). Las citatele, fug repede, totul e minunat, electronica și-a dat din nou mâna cu civilizația, ce mai, e mișto de tot… Când ies, porțile sunt închise la loc. Tipa e însă la post și mă eliberează tot cu telecomanda. Zâmbește. Profesional. Bine și așa… Ma duc întins la ea, mânat de curiozitatea care mi-a însoțit viața și o întreb la ce bun toată nebunia asta cu porțile? Se uită la mine mirată după care îmi zâmbește, dar altfel. E în privirea ei ceva care îmi amintește de bancul ăla cu „se vede că nu ești din Africa de Sud”…

– E o măsură antitero, îmi explică mândră.
– Bine, dar mie mi-ați dat drumul pur și simplu. Dacă eram terorist? Ce, n-am față de terorist, o întreb sigur pe virilitatea mea și oarecum contrariat.
– Nț, îmi răspunde și se cară…

   Nashpa… Nici măcar față de terorist nu am… Bine că am apucat să ajung înăuntru la timp…

    În tren, mă gândesc că nu e nevoie de un mare glob de cristal pentru a vedea viitoruri luminoase… Cum ar fi ca în 2035 directiva antitero a Uniunii Europene să aibe prevederea asta, mișto de tot, care să ne aducă în suflete liniștea că nici un terorist nu va monta bombe prin veceurile noaste:

Art. 237 (1) Țările membre vor lua toate măsurile ca cetățenilor să li se monteze dispozitive individuale de control al sfincterelor, denumite în continuare DICS, inamovibile, începând cu vârsta de trei ani.
                (2) La intrarea în Uniunea Europeană, cetățenilor neeuropeni li se vor monta DICS-uri demontabile. La cerere, acestea pot fi demontate la părăsirea teritoriului Uniunii.

Art. 238 Autoritatea Unică Europeană de Reglementare în Domeniul Sanitar, în colaborare cu Autoritatea Unică Europeană de combatere a Terorismului stabilește și aduce la zi normele privind capacitatățile și amplasamentele pemtru WC-Center-e, pentru fiecare localitate sau locație în afara localităților în parte. WC-Centere-le se vor deschide pentru o oră la fiecare moment stabilit în orarul de acționare la distanță a DICS-urilor.

Art. 239 Operatorii de comunicații mobile au oligația să asigure acoperirea tuturor zonelor în care sunt amplasate WC-Center-e ca parte a Serviciului Universal. Autoritatea Unică Europeană de Reglementare în Comunicații va stabili normele privind interoperabilitatea DICS-urilor.

Art. 240 Până la stabilirea orarului unic european de acționare de la distanță a DICS-urilor, țările membre vor stabili un orar propriu și îl vor aduce neîntârziat la cunoștință cetățenilor.

    Ce lume minunată va fi… Poate că o să o apuc și eu. Dacă mă las de fumat, poate că o să apuc și eu lumea aia mai sigură, mai civilizată, mai puțin haotică…

    Trenul e în stație. Repede pe peron să ne aprindem țigările. Câte minute o sta?

3 răspunsuri to “WC-Center”

  1. hiperbol Says:

    ha ha ha
    tare!

    misto blogul, il trecem la favorite 😉

  2. Matusalem Says:

    in afara faptului ca imi ine sa raspund prin „lol” trebuie sa imi amintesc oarecum de faptul ca tindem usor usor spre „1984”; si nu ma refer evident la an.

  3. Anonim Says:

    Mda … acest armean destul de smecher …. scrie hazos !
    Sa nu uitam ca are toate motivele sa o faca … inclusiv bani suficienti sa se plimbe …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: