Blog-ul e pe bune

    Nici nu mă apucasem bine să mai scriu ceva pe-aici că sună telefonul. Bună chestie telefonul ăsta atunci când sună la miezul nopții… La ora asta n-are cum să fie de la presă. Toată ziua a sunat cu întrebări despre ce-a mai zis doamna Reding, ce mai e cu NetCity, ce se mai întâmplă cu moartea care bântuie prin antenele GSM, chestii de-astea… Apropo, am zis eu că nu o să scriu nimic despre telecom, dar o rubrică de aberații izvorâte din ignoranță sau interese ar cam merita să deschid. Dacă ar fi să mă iau după toate tâmpeniile pe care le-am auzit zilele astea despre GSM, mai, mai că aș fi tentat să cred că dacă am renunța la telefonia celulară am desfide moartea… Poate că ar merita să vorbim despre prostie, zvon, șmecherie și felul în care ele puse împreună dăunează grav sănătății.

    Ok. Nu e nimic din toate astea, îmi spun, orașul pare intrat în inerția lui nocturnă, probabil că e un prieten cu chef de vorba, așa că apăs cu plăcere pe bucățica de ecran pe care scrie „Answer” fără să-mi arunc ochii pe restul ecranului. O să îl recunosc, desigur, după voce. Nu am atât de mulți prieteni încât să pot da greși.

    E Mihai. Uite că am avut dreptate, îmi zic și savurez câteva clipe sentimentul ăsta de certitudine confirmată experimental. În definitiv, de câte ori ni se poate întâmpla să mergem cu atâta exactitate în întâmpinarea realității? Realitatea din seara asta nu e însă tocmai una confortabilă.
    – Bă, zice, mișto cum scrii, dar… nu prea e comentabil și o să se plictisească lumea.
Are dreptate. Ce naiba să stârnească pasiuni în poveștile pe care le scriu eu pe-aici. Da’ de ce trebuie neapărat să starnească pasiuni? Sigur, dacă privim chestia cu blog-ul ca pe un business media, exstă o logică simplă: pasiunile nasc audiență. Ăsta e și motivul pentru care toată mass-media e plină de evenimente incredibil de fenomenal de interesante…

    De ani buni, România este într-o convulsie continuă și istovitoare despre nimic. În fiecare zi se întâmplă lucruri atât de importante, atât de vital de importante încât nu mai e timp să se mai întâmple și ceva normal. Sigur, în fiecare zi, lucrurile alea care afectează dramatic axa de rotație a Pământului sunt altele. De-aia cred că suntem și atât de amețiți… Dar hai să fim sinceri cu noi, care a fost superchestia din cauza căreia nu am mai dormit cele 8 ore regulamentare, acum fix o săptămână? Să fi fost aia cu nushce vedetă (de care sincer, am auzit tocmai din cauza poveștii cu pricina pentru prima și probabil ultima oară) care și-a mai tăiat sau pus ceva prin balcoane? În ziar, nu prea era clar dacă și-a modelat cutele de la sfârcul drept al țâței în sens dextrogir sau levogir și asta (poza era inadmisibil de neclară!) a făcut subiectul unei seri întregi de discuții naționale prin garsonierele patriei, au curs șiroaie de biți prin messenger, au crescut cu 3.8% convorbirile telefonice, a fost mișto de tot… Apropo, cum o fi mai trendy: dextogir sau levogir. Cum ce? Cuta aia de la sfârcul de la țâță. Mâine e și mai mișto, e o chestie cu protest. La Universitate. Cum pentru ce? Ce conteaza, e fun.

    Și uite așa, trece și ziua de azi, ajungi acasa obosit de atât protest, te trântești în pat, dormi cu gândul la nușce vedetă, strângând în fel și chip plapuma în brațe pe chestia asta, când te trezești ai cu 10 ani mai mult, o dai în mă-sa de telenovelă că a inceput alta, uite ce cur mișto are gagica aia de pe Yahoo, poți dormi liniștit încă vreo zece ani, că ai în fiecare zi parte de ceva incredibil de extraordinar de ieșit din comun, ești unic, ești trendy, știi tot ce merită cu adevărat să fie știut, mori pe baricadele unui birou răspunzând la mail-uri și scriind rapoarte pentru șefi care nu le citesc nciodată, mai primești și câte un mail haios cu bancuri ca să ai ce să spui și tu în weekend… Trăiești intens. Firimituri din viețile altora. Faci audiență. Ca să aibe alții banul la greu să își poată trăi viața proprie. Ești unic. Ești minunat. Gata. Ai crăpat. Neeext…

    Uite de-aia nu am chef să scriu pentru audență.

    Am să fac însă un experiment. Hai să protestăm pe bune. Hai să îl convingem pe Mihai că ceea ce scriu poate fi și comentat și încă haios, fără oftici de nici un fel.

    Pentru că am până și eu un comentariu pe blog-ul asta despre care prietenul meu Mihai spune că e necomentabil, am să ii scriu aici lui Sarah (e un nick mișto, imaginația mea a luat-o deja razna la greu, chiar dacă știu bine că un nick poate însemna orice)

    Măi, blog-ul e chiar al meu. Scriu așa cum vorbesc, așa cum sunt, ăla fake era cam încrâncenat. Nu e felul meu de a fi… Tocmai de-aia, te rog frumos, nu îl băga în mă-sa pe colegul meu. În primul rând, nu intră. Pe nici una dintre găuri. Nu cred că e nevoie să îți ofer nici date biometrice, nici alte măsurători exacte ca să te prinzi de chestia asta. Ar intra poate, dacă mă-sa ar fi Tiamat, personificarea feminină a haosului primordial la babilonieni, dar nu prea cred că e cazul. În al dilea rând, presupunând că reușește, te-aș întreba simplu: so what?

    Dacă povestea cu mă-sa a fost o interpretare greșită a mea legată de trimisul la origini, ți-aș răspunde foarte serios că tocmai asta e problema: omul chiar de acolo vine, ba mai mult, mă tem că nu s-a îndepărtat cine știe ce și e într-o vecinătate aproape în sens matematic a originii. A ăleia care ține de autarhie. Ori scopul meu declarat e să ne ușchim cât mai departe de locul ăla.

    Și dacă tu chiar vrei tare, tare, o să scriu și despre telecom. Da’ altfel 😀

 

7 răspunsuri to “Blog-ul e pe bune”

  1. sarah Says:

    pai, varujan ( pot sa-ti spun asa sau ne mentinem distanti si oficiali?) daca te decizi sa scrii despre telecom „altfel”, you’ve made my day!Nu de alta dar la cat de nonconformist pari( sau esti, who knows?!), lectura unor articole altfel despre telecom o sa fie pur si simplu un deliciu. Ca de de-alea insipide sunt satula pana-n gat!
    Imi plac povestile tale,si, slava Domnului, dupa cate se pare, blogul chiar este al tau.
    Cat despre prietenul Mihai…lumea nu vrea doar sa citeasca fituici zilnic, articole searbade si forme fara fond. Stii tu, degustibus non disputandum!
    Colegului tau ala cu blugii…ii doresc somn usor pe scaunelul lui rosu din cladirea aia oribila. Dar atrage-i,te rog, atentia asupra faptului ca se apropie mandatul de sfarsit si trebuie sa-si gaseasca ( vai ce stupoare!) un alt spatiu pentru odihna!

  2. noro Says:

    Felicitari pentru initiativa. Si mie imi place cum scrieti.
    Felicitari pentru suportul care l-ati dat comunitatii IT din Romania.

    Si o mica sugestie: Daca ati mai lucra putin la formatare (sa fie mai usor de parcurs textul) ar fi perfect. 🙂

    Mult succes

  3. C Dan Says:

    Ba chiar ar fi bine sa povestiti despre telecom… de ce nu… fara a face din blogul asta unul despre it neaparat.

    Si poate si despre Parlament… sunt convins ca aveti ce spune!

    Va asteptam

  4. cotobealk Says:

    tot pe baricade domnul Pambuccian… 🙂

    si daca tot e pe bune blogul, vin repede si spun ce am spus de-atatea ori in gand, in timp… :
    Multumesc pentru tot ce ati facut!
    (nu zic „pentru ce v-ati zbatut” pentru ca suna ireal nowadays). ma refer la lucruri de tip… factura electronica – in care nu credea nimeni pe-atunci (nici legislatia nu credea 🙂 ) si da, mai sunt unii care nu cred nici acum.

    Multa sanatate! sau spiritul le invinge pe toate? 🙂

  5. carmen Says:

    super tare,poate in timp scrii o carte :)<pt mine libertatea reprezinta cea mai mare valoare ,pacat ca multi nu si-o asuma!!!!!!!!!

  6. Claudia Says:

    Vreau doar sa va salut si sa va multumesc ca mi-ati fost profesor. Unul dintre cei mai buni. Asa cum am citit mai sus ca va place sa predati simt nevoia sa va confirm: v-am simtit bucuria de a preda.
    Am gasit acest blog „din intamplare” si ma bucur ca intamplarea s-a produs. Mult succes mai departe!

    Imi plac foarte mult versurile. Va apartin? (sa ma scuzati daca va jigneste intrebarea)

  7. Ela Dumitrescu Says:

    Asi spune politicos, stimate domn, fie si asa, vreau sa va intreb doar atat: cine si cati cetateni din Romania va da dreptul dumneavoastra sa actionati astfel incat sa sacrificati tot pentru cava ce numai dumneavoastra stiti ce ? Mie mi se pare incedibila o asemenea atitudine. O simpla abtinere ar fi fost azi suficient. Sa va fie de bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: