Cântul II sau petiție către Athena

    Când am plecat din Ilion era seară. Marea era roșie, luminată de flacările purpurii ale orașului muribund. Mirosea a alge putrede și sânge. Când gemetele troienilor s-au stins, mi-ai spus că ma duci acasă. Încă mai apăreai hodoronc-tronc, de nicăieri, să-mi spui ce crezi că ar mai trebui să fac mâine, ce-au mai zis ăia cu starea vremii, ce se mai poartă la Mycene pe sub platoșă, chestii de-astea. După aia, m-ai lăsat de izbeliște cu tâmpiții ăștia de soldați împiedicați ai mei să rătăcim de la o insulă la alta.

    Eu pot pricepe că lucrurile îți convin așa cum sunt acum. În definitiv, te-am răzbunat, și pe tine și pe șleampăta aia de nevastă a lui tac-tu, de ce să-ți mai pierzi vremea cu noi? Contractele sunt numai pentru ăștia cu existență pe termen scurt. La voi acolo, totul e altfel, curgerea timpului e un fel de chestie de impulsuri de sincronizare a lumii sublunare, războaiele un fel de haioșenie pe care o mai corectezi din joystick, am auzit că i-ai comandat și unui poet orb să scrie versiunea ta despre toate nenorocirile prin care am trecut și trecem noi acum. Ce mai, e mișto de tot… Am auzit toate astea în Eolia, cred că din adins ne-ai și dus acolo, să aflu cum ți-ai asumat toate meritele pentru ideea calului de lemn. Mi-a spus Eolus, în luna aia cât am stat la el, că ai umplut tabloidele cu fitze despre cum mi-ai dat tu planurile calului și ce fraieri eram noi și nu pricepeam neam cum să îl construim. Dar a fost ideea mea! Știm amândoi bine asta. Nu ai avut, de fapt, nici o contribuție. A fost ideea mea, pentru că vroiam acasă. Ne țineați acolo de zece ani pentru certurile voastre de trei lei și nu am vrut să ne lăsăm oasele pe un pământ care nu a fost niciodată al nostru. Vroiam doar acasă. Atât. Despre asta, nu o să scrie niciodată nici un ziar, nu e știre, o să spui, orice dobitoc vrea acasă după ce iese de la servici, interesanți sunt ăia care nu vor acasă sau ăia care trăiesc o epopee ca să ajungă acolo. Altfel, ce mare șmecherie e să bagi cheia în contact, să demarezi încet, să te înfigi în aglomerația permanentă din orice drum care duce la Piața Unirii, toți fac chestia asta în fiecare zi. Sigur, fiecare cu alte gânduri, la fel de banale, ai să spui. Așa, cu spaima pe care am trăit-o când am trecut pe lângă Ciconieni, cu povestea cu mâncătorii de lotus, cu mizeria aia de ciclop căruia a trebuit să-i scoatem ochiul fără să aibe omul nici o vină că am dat buzna peste el, cu supușii lui Lamos care știai bine că sunt canibali, ai ce scrie măcar o dată la câteva luni. E și ăsta un business, dar nu pot pricepe de ce tocmai eu trebuie să îți ofer subiecte după ce am făcut atât de mult pentru tine? Chiar nu pricepi că am câstigat războiul ăla nenorocit pentru tine?

    Aseară, când tocmai plecasem de pe insula lui Circe, mi-ai spus senin că Itaca nu mai există… Trebuie să-ți mărturisesc că după primul șoc cultural pe care l-am avut când am ajuns pe insula aia, nu a fost tocmai rău. Chiar și ideea cu transformatul în porci nu era chiar o nenorocire. E drept, porcul nu poate vedea cerul, dar am citit pe net că are cel mai meseriash orgasm posibil, cică durează până la 20 de minute și sincer, a fost prima dată în viață când mi-am dorit să fiu porc. Exact în secunda următoare gândului ăstuia l-ai trimis pe Hermes să mă bată la cap să mestec nushce plantă, bine că nu a fost vreun drog, că numai asta îmi mai lipsea, ai băgat și textul cu porcii în primul tabloid pe care l-ai găsit cu ediția încă deschisă, știu, e business…

    Am rămas un an cu Circe. Să știi că e chiar genul meu, puteam să rămân cu ea tot restul vieții. Când m-ai îndemnat să plec mai departe, știai că Itaca nu mai există. Ai făcut-o numai pentru setea ta de știri senzaționale. Dacă rămâneam cu fata aia, aveai subiect pentru o zi sau pentru o săptămâna și gata. Dar fata aia chiar mă iubea. Și îmi plăcea așa, fragilă, cu sânii ei mici, cu părul ei negru până la șolduri, cu ochi luminoși, cu umbletul ăla de talpi goale care se lipesc ușor de tot ce ating. Îmi plăcea, pricepi? După ce mi-ai spus că Itaca nu mai există, mi-ai spus că nici măcar vrăjitoare nu era. Că șmecheria cu transformatul în porci tot tu o făceai. Ok, fă-mă porc. Vorbesc serios. Știu, e o știre de cursă scurtă și asta. Am înțeles că i-ai dat tipului ăluia, poetul, o grămadă de bani, i-ai mai scos și ochii să vadă numai ce îi spui tu, ai investit ceva în chestia asta…

    Nici măcar atâta imaginație nu ai să inventezi singură poveștile. Ai nevoie de mine pentru asta. Da’ uite că eu nu mai am chef să mai fiu material de reality-show. De când mi-ai spus că Itaca nu mai există, nu mai am chef de nimic. Am încercat de câteva ori, după aia, să mă întorc la Circe și te-ai jucat cu Steaua Polară, ai dus-o în toate direcțiile să nu mai știu pe unde sunt. Măcar spune-mi ce să fac eu acum? Mâine dimineață o să mă trezesc ca de obicei, o să fac dușul (plăcerea asta nu ai cum să mi-o iei), o să mă urc în mașină, o să ajung în birou, o să stau acolo… Îți jur, am să muncesc și atât. Nu vei mai avea niciodată nici un subiect de primă pagină de la mine. Nu-mi amintesc să mă fi întrebat ce tot muncesc eu acolo. Instinctul ți-a spus că nu e ceva pe gustul cititorilor. E cu vești bune, adică de-alea care nu trezesc nici măcar o riducare de sprânceană, e cu multă știință de carte, ce mai, e boring rau… N-ai decât să inventezi singură finalul poveștii de dictat poetului orb. Că nici măcar să versifici, nu ești în stare. Și eu, eu ce fac acum? Acum că mi-ai spus adevărul. Acum că mi-ai spus că Itaca nu mai există, că te joci cum ai chef cu Steaua Polară, eu ce fac?

    Auzi, Atheno? Hai să ne vedem mâine la prânz la Via Cafe să stam serios de vorba. La etaj, că jos au făcut pentru nefumători. Hai, că dau eu cafeaua și tot nu ai mare lucru de făcut mâine. Că e Duminică.

 

Un răspuns to “Cântul II sau petiție către Athena”

  1. Metalshrine Says:

    Cat de simplu se poate convorbi cu o Zeitate…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: