Michelle sau prima încercare de a scrie despre libertate

     Trebuia să vină si momentul ăsta… Adică momentul în care să vorbim despre libertate fără să ne dăm doctoratul în asta sau să încercăm să o definim ca un complement al lipsei de libertate. Pentru că uneori e mai simplu să spui ce nu este cu siguranță un lucru decât să încerci să spui ce este. Din teama că ai putea uita ceva foarte important. Că lucrul ăla pe care tocmai l-ai uitat face ca totul să devină diform și aberant. Și uite că vine Michelle și te trage de mânecă și îți spune: „Bai, eu cred chestia asta”. O face cu toată eleganța unui reproș nespus. Un fel de: „Ok. Eu pot să am o părere clară și spusă direct.”

    Păi eu ce să spun? Că mi-a plăcut comentariul tău și primul lucru care mi-a dat prin cap a fost cântecelul ăla al lui Paul McCartney:

Michelle, ma belle
These are words that go together well
My Michelle…

Fără să mă gândesc măcar o clipă că Michelle ar putea fi băietzel și nu fetitză. În definitiv, suntem în spațiul virtual, putem să ne imaginăm ce avem chef și e super că e așa! Scris repede, comentariul lui Michelle spune un lucru în care cred foarte tare: nu poți fi liber dacă nu ești tu însuți. Hai, nu va șucăriți că folosesc masculinul. Chestia aia politically correct cu he/she tot timpul ar face lectura să pară aiurea rău. Și în definitiv, eu, ăla de scrie, sunt baietzel, sunt foarte sigur de chestia asta și cum scriu ce cred eu despre ce scriu pe-aici, sper să nu se atace nimeni. Mai ales că am același imens respect pentru orice ființă umană. Am închis paranteza.

    Acum o să aberez puțin. Adică o să scriu despre ce am citit de la unii și alții despre libertate. După care, vreu să mă întorc la ce a scris Michelle, că mi-a plăcut mai mult. Despre libertate s-a gândit foarte mult la extreme. Existențialiștii consideră că omul e condamnat să fie liber. Îmi amintesc o definiție dată de Sartre care suna cam așa: „Libertatea înseamnă libertatea de a opta și non-libertatea de a nu opta”. De când am citit chestia asta, a fost demult de tot, mi-am dat seama că e nashpa să încerci definiții. Eu cred tare de tot că suntem tot ceea ce am ales în trecut. Șirul ăsta de alegeri continue care e viața ne transformă încetul cu încetul. Dar asta nu are neapărat și definitoriu legătură cu libertatea.  La polul opus sunt determiniștii care luând cartezianismul și suprapunându-l peste tot ce mișcă, neagă liberul arbitru și consideră că totul este riguros și absolut predestinat. Chestia asta mi se pare aiurea rău…

    Michelle spunea foarte frumos despre puterea de a-ți conștientiza voința. Indiferent de ce cred unii și alții despre asta. De a spune: „Eu chiar vreau să fac sau să fiu așa”. De a-ți spune în primul rând ție însuți. Pe urmă începe negocierea ta cu tine. Aici, cred eu, există un aspect etic al libertății. Altfel, ar fi imposibil ca lumea să stea în echilibru. Eu cred că libertatea mea este limitată de libertatea celuilalt. Asta e singura limită pe care o accept. Dar de libertatea celuilalt, nu de ideile preconcepute, de necunoașterea, de rapacitatea, de fricile iraționale, de ura, de prostia celuilalt. Ei, și aici totul devine complicat. Pentru că intervine o chestie în care cred iarăși foarte tare. E periculoasă, recunosc, dar eu cred în ea. Eu cred că nu avem nici un drept să îi judecăm pe ceilalți. Cred că și asta ține de libertate. Și atunci, prefer să îmi imaginez limitele libertății mele ceva mai aproape de mine decât ar trebui. Nu foarte aproape, că nu am nici un chef să mă autoinhib, dar nici să dau buzna peste cei din jur nu am chef.

    Michelle, eu vorbesc aici în primul rând de libertatea individuală. Ideile de libertate politică sau economică nu pot exista în afara celei de libertate individuală. Ai dreptate când spui că amânăm cu sau fără știință accesul nostru la propria noastă persoană. Oarecum, asta răspunde părții animalice din noi. Suntem contruiți, la fel ca tot ce e viu, să ne naștem să ne înmulțim și să murim. Asta răspunde unei nevoi disperate de îmbunătățire a programului. Apare un ADN, se combină cu un altul în speranța că va apare o chestie funcțional mai bună și dispare ca să îi dea acces noii chestii la resurse. Care sunt limitate. Toate societățile umane au creat instituții pentru fazele astea trei. Toate cele trei instituții au ca aspect fundamental dreptul la proprietate. De fapt, societățile au creat lanțuri instituționale care securizează accesul la resurse în jurul combinării a două programe biochimice. Dar eu cred, cred tare de tot, că noi suntem mult mai mult decât atât. Pentru că avem conștiință de sine cu carul. Amânarea accesului la noi înșine reprezintă, de fapt, exact renunțarea într-o măsură mai mică sau mai mare la conștiința de sine și acceptarea oarbă a funcției noastre biochimice și a lanțului de transmitere a proprietății care dă un acces mai mare sau mai mic la resurse. Instituția căsătoriei, cea mai puternică din lanțul ăsta, mai impune încă ceva: proprietatea asupra partenerului și copiilor. Sună cam nashpa, dar așa e. Adică diminuarea riscului ca ADN-ul meu să se poată combina necontrolat social și al riscului ca ceea ce rezultă să perturbe lanțul accesului la resurse.

    Accesul la noi înșine depășește atât biochmia cât și mecanica socială. E primul pas spre libertate. Lipsa lui, înseamnă acceptarea oarbă a cutumei te naști – te înmulțești – mori și asta e tot. Mergi la servici, nu pentru că e minunat ce faci acolo, ci pentru că trebuie resurse ca să te poți înmulți sigur și trăi suficient ca și progenitura ta să se poată înmulți sigur, adopți modelele momentului ca să îți poți găsi un partener, accepți tot ce ți se baga pe gât ca să ai acces la resurse. Încetul cu încetul, nici nu mai contează cum ai fost. Ai devenit ce trebuie. Te bucuri de ce trebuie să te bucuri, îți place ceea ce trebuie să îți placă,  iubești pentru că așa trebuie, la întămplare, cu compromisuri, vrei ce ai voie să vrei. În cultura cu care ajungi să te identifici până când uiți că poate că ești altfel. Tu rămâi undeva în tine, departe de tine, din ce în ce mai departe. Uite de-aia Freud a făcut distincția între sine și eu. Când nu ești liber, sinele e ăla pe care eu-ul începe să îl uite.

    Cred că așa aș defini libertatea (ce nashpa e să dai definiții în chestia asta…): starea în care distanța dintre sine și eu e minimă, limitată doar de libertatea celorlalți. Ce zici, merge?

5 răspunsuri to “Michelle sau prima încercare de a scrie despre libertate”

  1. ionutz Says:

    Cred ca inca nu avem o „definitie” clara a ideii de libertate. Si mai cred ca o societate nu poate fi libera daca fiecare individ in parte nu se simte asa. De fapt, cred, ca libertatea unei societati este suma libertatilor individuale. Numai ca, unii oameni nu isi doresc sa fie liberi. Si de aici „bruiajale” istoriei. Am vorbit aici de liberatea privita in mod „materialist”. Cealalta libretate, cea din suflet este cea adevarata, cred eu. Un om cu multa iubire in suflet are si multa libertate si de aici statutul lui de „suflet liber” aflat intr-o permanenta evolutie, pentru a-si redescoperi scinteia divina.

  2. brrrrrrrrr Says:

    care libertate? care o da frate-tu cu nesatulu de Tariceanu pe taxa auto? Asta este o hotie nemaipomenita de dupa revolutie. Libertatea asta sa o aiba urmasii lor.

  3. richard Says:

    Libertatea este un organism imens, o vietate extraordinar de mare care asemeni dinozaurilor este pe cale de disparitie ( sper sa dispara si dinozaurii din parlament ). anyway, imagineaza-ti organismul asta numit LIBERTATE cum este bombardat de mini meteoritii excretati de dinozaurii din parlament, ultimul atac? noua ordonanta guvernamentala de urgenta nr26/2008. Ce mi-a placut cel mai tare din ea este „…pana la aceasta data nu a fost infiintata Autoritatea Nationala pentru Omologarea Armelor si Munitiilor, ca organ de specialitate…” care autoritate trebuia sa se nasca de 4 ANI. Poate trebuia sa venim noi, societatea civila sa o infiintam…

  4. cozmin_curios Says:

    Ca tot este vorba in perioada asta de Nato…
    Sunt foarte curios ce parere aveti despre acesti asa-zisi „anarhisti” care probabil in curand vor deveni „teroristi”, care au fost arestati de sistemul asa-zis democratic.
    Unde este libertatea aia pentru care s-a luptat in 89? Libertate inseamna doar magazine mai multe si dreptul sa ascultam ce muzica vrem? Dar pana la urma stie Romania ce este Nato cu adevarat? Nu ma refer aici la romanul manipulat de acasa care se scufunda in canapeaua lui cu telecomanda in brate. Ma refer la imbecilul din conducerea tarii care da din cap la ce ii spune domnul Bush. Trebuie sa treaca multe generatii sa scapam de anumite conceptii comuniste si pupincuriste. Americanii se pricep la manipulare… noi ne pricepem la manipulare… aici sa zicem ca se poate face un front comun. Totul este frumos atata timp cat omul merge doar la mall si baga in el. Daca incepe sa comenteze nu este ok. Atunci devine terorist. Problema este ca, asa cum spunea si Habermas, teroristul politic dintr-un sistem poate ajunge lider intr-un sistem viitor. La noi nu a fost asa trecerea… sau ma rog. S-a pe hartie s-a facut asa. Dar in realitate?
    Este pacat ca nu ramanem in linie cu Europa si continuam sa ne „inhaitam” cu fascisti de-al de Bush. Ei au alte interese. Ok avem si noi interesele noastre… dar nu este mai bine sa renuntam la ele? Nu de alta dar chiar nu stim in ce ne bagam. Sa nu mai vorbesc ca in toata ecuatia Bush este adevaratul terorist. Pacat ca nu va prinde judecata unui sistem viitor pentru ca deja umanitatea si-a ales sistemul perfect care il va duce la autodistrugere.
    Nato nu vrea pace. Nato vrea pacea pentru anumite tari. Terorismul este unul politic, religios si de interese deci cade din ecuatie si varianta terorismului. Atunci ce mai vrea si Nato asta? Este ca un singur partid la guvernare! Cand va judeca un tribunal si crimele odioase ale acestor „aparatori ai dreptatii”? Deci… suntem liberi sau doar ne prefacem?

  5. Antoaneta Says:

    Superba definitie, da, e tare greu sa ramâi tu însuti în societate oricare ar fi ea, despre asta era Strainul lui Camus, cred. Am citit într-o carte de antropologie ca de fapt alienatul este singurul om liber, restul suntem conditionati, alienati noua insine. Steppenwolf – alta carte la obiect.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: