Despre adevăratul nume

    Când Isis a aruncat asupra lui Ra cele 64 de boli, Soarele nu a mai răsărit. Și Pământul a devenit un loc trist și sterp, nimic din ce era statornicit să se întâmple nu se mai petrecea, până și zeii nu mai știau de rostul lor. Isis care, în mod normal, era o tipă destul de ok se pusese să facă un șarpe din pământ amestecat cu salivă pentru a-l îmbolnăvi pe bietul Ra. Și, se vede treaba, chestia asta îi ieșise de minune. Zeii Egiptlui, copleșiți de spectacolul dezolant al nerăsăritului de Soare, au înduplecat-o până la urmă pe Isis să prepare un soi de antidot și să îl readucă pe Ra în lumea care avea atâta nevoie de el. Sincer să fiu, cred că Isis gândise totul până în cele mai mici amănunte. Pentru că în clipa în care antidotul era luat, ea trebuia să îl strige pe Ra pe adevăratul său nume și lucrul ăsta era pentru Isis extrem de important. Pentru că cine îți știe acel nume, are puteri magice asupra ta. 63 de nume au fost cele rostite de Ra, 63 de încercări zadarnice au fost. Cu greu, Ra a mărturisit numele lui cel adevărat. Și Soarele a răsărit din nou, dar nu a mai fost niciodata același Soare.

    Mi-am amintit de povestea asta, zilele trecute, când am fost strigat pe adevăratul meu nume. De către cineva care nu avea cum să îl știe. Pentru noi, pentru oameni, numele ăsta e de multe ori cel pe care îl rostește cineva foarte drag în copilărie. Și așa rămâne el în noi, nu mai iese de acolo chiar dacă cel care l-a rostit nu mai e demult. E numele cu care ne identificăm. E cel pe care îl recunoaște sinele nostru ca fiind al său. E ca și cum cineva îți atinge sinele cu mâna. Strigarea lui e un fel de acces direct la sine. Strigarea lui poate să vindece sau să ucidă sau să te ia cu totul sub control, sau toate trei la un loc poate să facă strigarea lui.

    Eu cred că cei care nu au un nume de-astă sunt cei mai fericiți oameni de pe Pământ. Ei au avut întotdeauna numele pe care îl dețin autoritățile, e simplu de tot, toți îi strigă așa și și-au dezvoltat un soi de sistem imunitar. Numele ăla e doar un identificator. Până la sine, e cale lungă, sunt multe alte straturi din noi identificate așa, e ok. Poți ajunge un foarte bun funcționar de multinațională în felul ăsta, urci fără probleme toate scările ierarhice, poate ajungi chiar in bord, e super!

    Eu cred că cei care au un nume de-ăsta sunt cei mai fericiți oameni de pe Pământ. Ei au o cheie către sinele lor și dacă o încredințează cui trebuie, cheia aia poate deschide multe uși minunate. Oamenii care au un adevărat nume sunt oameni cu firewall. E greu să ajungi la ei, e minunat să treci dincolo de peretele de foc. Pentru că ei locuiesc mai mult pe-acolo.

    Da’ uite că vine cineva și te strigă pe adevăratul tău nume, apare de nicăieri, e dincoace de firewall și tu ce poți spune altceva decât „Da’ pe tine cum te cheamă?”

Un răspuns to “Despre adevăratul nume”

  1. limited edition Says:

    Insectarul shi acul intre vertebrele atlas si axis , CNP-ul, numele dat shi recunoscut de autoritatzi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: