Îngrijorare cu grijă și griji

    Oblio, Oblio… Tare dragă îmi e mie fata asta pe care am poreclit-o așa în facultate. Pentru cine nu știe, Oblio e o chestie dintr-un desen animat supermișto care are un catzel, pe care îl cheamă Arrow și care vagabondește lumea încercând s-o înțeleagă. Așa, ca un om, nu ca un academician. Așa era Oblio pe atunci. Și cam așa a rămas. Ceea ce e super!

    Uite că îmi spui ceva despre libertate și grijă. Grijă de sine sau grijă de alții. Eu aș pune în alți termeni ce spui tu acolo. Grija vine în patru feluri. Despre cel bolnav, care ține de sindromul anxios sau se regăsește în alte afecțiuni, nu vreau să vorbesc. Cel puțin nu acum. Mai e aia care vine din sentimentul datoriei. Chestia asta este atât de inoculată social încât aș vorbi o grămadă despre ea, dar nu prea am chef acum. Mai e aia care vine din instinct, habar n-am cum, bănuiesc că ne naștem cu ea undeva în elicea dublă sau dăltuită într-una din cele câteva structuri neuronale care reprezintă sinele nostru la naștere, aici nu știu prea multe și mai bine o las așa. Mai e al patrulea fel de îngrijorare care vine din iubire. Felul ăsta are legătură, zic eu, cu libertatea. Și cred că e felul cel mai omenesc cu putință de grijă și îngrijorare.

    Eu cred că iubirea e unul dntre sentimentele care se învață. Unul dintre foarte puținele sentimente care se învață, aș spune. Nu ne naștem cu sentimentul ăsta. Așa cum cred că ne naștem incapabili să urâm. Cel mai ușor, sentimentele astea se învață, cred, în copilărie. Adică atunci când viața noastră e mai degrabă în mâine altora decât în propriile mâini. De-aia învățarea lor la maturitate e un lucru greu al naibii. La maturitate dezvolți mai mult ceea ce ai moștenit din copilărie. Bine, cu profesori buni se poate învăța și mai târziu. Din păcate, e mult mai ușor să găsim profesori buni de ură decât profesori buni de iubire. Pentru că e destul de greu ca cineva care știe să iubească să se apropie de un deșert de sentimente, să aibe răbdare să stea pe-acolo și să se agațe de fiecare palmierutz crescut pe lângă vreo oază pentru a transforma deșertul în grădină. Așa cred eu din tot ce am văzut și am trăit, adică din viață și nu din cărți. Oarecum, chestia asta ține de simetrie și eu cred că principiul simetriei e un principiu care se aplică aproape din instinct ș sunt foarte puțini oamenii capabili să îl nege pe termen mediu sau lung. Pentru că frumusețea cam asta înseamnă: simetrie. Oamenii capabili să iubească pe termen lung împotriva oricărei smetrii sunt oameni rari și prețioși, asemeni meteoriților, apar precum ei și dacă știm să îi recunoaștem și să îi oprim din arderea lor de tot în aerul nopții, ei știu să ne îmbogățească viața așa cum imaginația noastră nu prea poate anticipa. Pentru că ei sunt un alt fel de realitate. O realitate aliană, minunată în profunzimea ei. Iar primul semn că există este faptul că ei nu ne cer nimic, nu sunt tranzacționali, se îngrijorează într-un fel nespus de frumos de noi, știu să ne facă să zâmbim și știu să ne asculte când ne întristăm.

    Uite despre îngrijorarea asta și despre grija asta, venite din iubire cred eu că merită să stăm aici de vorbă. Ele sunt un semn al libertății. Pentru că numai oamenii liberi pot iubi. Și-atunci, îngrijorarea și grija vin în mod firesc. Ca un fel de a fi al iubirii. Indiferent că e vorba de un om, de un grup de oameni sau de întreaga lume,indiferent că e vorba de ființe concrete sau de concepte abstracte, îngrijorarea și grija sunt un fel de a se face trăit al iubirii. Ca formă de libertate.

6 răspunsuri to “Îngrijorare cu grijă și griji”

  1. CLaudia Says:

    Intr-adevar, numai oamenii liberi pot iubi. Dar starea de libertate in care iubesc nu e aceeasi. Din pacate iubirea nu te asteapta si nici nu te intreaba. Si atunci libertatea cu care iubesti este una ascunsa, numai a ta, pe care ti-o reflecta doar oglinda si cateodata durerea te impiedica sa te vezi si-n oglinda. Te intrebi, oare, de ce eu?

  2. daninho Says:

    Eu cred că ar mai trebui abordată o temă care intră sub incidnţa aceluiaşi subiect (expus mai sus), şi anume frica de a iubi… şi mai cred că până la urmă aceea libertate e limitată şi se execită atât timp cât nu-i încalci regulile.

  3. mimi Says:

    esti bine? sau imi fac griji pt tine… sunt spuse intr-adevar de persoane carora le pasa, care nutresc sentimente adevarate de iubire, afectiune, prietenie, care sunt mereu acolo cand ai nevoie, care te fac sa te simti protejat, care iti dau puterea sa mergi mai departe… libertatea de a iubi prin ingrijorare e in fiecare dintre noi, manifestarea ei e diferita…

  4. limited edition Says:

    toate aceste lucruri pot fi cuprinse intr-o sintagma ce nu apartzine din pacate limbii romane – „to simpatise instead”

  5. jewel Says:

    ce faci atunci cand incepi sa iubesti, accepti tot, necuantificat, accepti lipsa unei parti a libertatii tale ca individ pentru a fi cu celalalt,
    iar celalalt alege sa te loveasca exact in locul unde lipseste protectia, in suflet.
    „sa intri in sufletul celuilalt cu bocancii” este exemplificarea cea mai plastica pentru asta.
    ce facem atunci?
    incepem sa ne uram pe noi?
    incepem sa il uram pe celalalt?
    incepem sa ii uram pe toti ceilalti?
    sau alegem sa devenim indiferenti?
    alegem sa ne protejam ridicand o multime de ziduri?

  6. limited edition Says:

    teoria „fire-wall” raportata la comment-ul anterior??????

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: