Despre Icar și felul în care a fost ciopârțit Soarele

    Soarele stătea liniștit în locul lui de pe cer. Nu îi era nici bine, nici rău. Stătea și-aât. Cred că nici nu se gândea la cine știe ce. Era o după-amiază dintr-acelea care trec greu, pline de praf pe care îl simți în dinți și te gândești cu bucurie la apropierea serii. Privirea îi era ușor încețoșată de pâcla de nori care pluteau și ei liniștiți pe unde puteau, aidoma rufelor puse la uscat în balcon, dar mare lucru nici nu era de văzut în după-amiaza aceea plicticoasă, așa că după ce își aruncă un ochi așa, ca să nu zică nimeni că stă doar să taie frunze la câini, reveni la moțăiala cu care îl obișnuise întreaga zi.

    În după-amiaza aceea, ceva mai la sud-est de McDonald’s-ul de la Dristor, pe acoperişul unui bloc de opt etaje înfipt după cutremur în mijlocul unui fost sat de zarzavagii înghiţit de foamea de spaţiu a oraşului, stătea aburul unui gând încă neclar formulat, întrebându-se cum naiba se poate formula ceva într-o după-amiază atât de stupidă, lăţită incontrolabil peste oraş. Am tot văzut aburi de-ăştia de gânduri neformulate plutind peste blocuri de toate felurile, mulţi dintre ei rămân aşa ca smocurile de ceaţă de pe câmpia de la sud de Regensburg, adică nici nu zboară cine ştie ce, nici nu se diluează în aerul din jur, stau aiurea acolo şi mocnesc tot soiul de chestii, unele seamănă cu speranţele, altele aduc a raţionamente sau a sentimente de nefolosit. Numai că aburul ăsta de gând arăta altfel. Era foarte alb, nu avea nimic din textura unui curcubeu şi cred că ar fi fost foarte greu să împrumute ceva din curcubee pentru că nu plouase deloc în ziua aceea. Era foarte alb şi stătea neclintit acolo chiar dacă aerul fierbea uşor în jurul blocului încins de căldura zilei. M-am oprit să îl privesc şi imediat ceva din el mi-a spus că e un soi de gând zburător, că are ceva cercetător în el, un fel de ochi de gând sticloşi, mi-am spus, ochi de prădător puşi exact unde trebuie pentru a evalua corect distanţele. Era ceva straniu şi neliniştitor în felul în care privea gândul acela, ceva gata să iasă din liniştea lui absolută şi felul ăsta încordat al liniştii în care aburea el acolo m-a oprit să văd mai mult să înţeleg ce mă atrge atât de tare în felul lui minunat şi înfricoşător de a fi al său.

   Gândul care fumega desupra blocului şi privirea mea care în lipsă de orice ţintă se oprise în ziua aceea acolo s-au întâlnit, oarecum degeaba, sunt şi întâlniri dintr-astea care nu duc nicăieri şi de-aia nu prea cred eu că lucrurile se întâmplă întotdeauna cu un rost precis, ar fi mult prea simplu aşa, de obicei lucrurile se petrec fără vreo noimă anume, treci pe lângă un bloc sau pe lângă un copac sau pe lângă un om şi fără nici un fel de semn cât de cât de înţeles viaţa ta o ia către o direcţie pe care nu ai fi întrezărit-o. În jurul meu, pustiul prăfos de după-amiază pe care nu mai ştii cum să o treci mai repede, populat de câţiva oameni, câini vagabonzi şi umbre de copc se tot chinuia să întindă la limita nervilor timpul. Exact în clipa aceea, exact atunci când pielea orei stătea să pocnească de maldărul de timp adunat sub ea, smocul de gând izbucni plin de rotiri multicolore unele mai leneşe, altele vibrând ca o coardă de violoncel, unele îmbrăcându-se în focuri de aurore boreale, altele dezbracându-se în alb de lună plină şi îşi începu urcarea spre o ţintă pe care mi-ar fi fost greu să o desluşeşc. Ceva din mersul său spre cer îmi amintea de felul în care plecau astronauţii spre Lună pe vremea când eram copil şi stăteam cu răsuflarea tăiată lângă tata neîndrăznind nici măcar un „de ce?” dintr-alea cu care îl sufocam pe bietul om. Mersul gândului era un fel de desprindere de gravitaţie, la început foarte înceată, fără a anticipa nimic din iuţeala de mai târziu. Mă gândesc că poate şi felul în care ţâşnea din aburul care fusese până nu demult îmi amintea de asta.  Era un vârtej ciudat care luase Soarele pe nepregătite și țâșnea spre el ca un soi de împresurare a Soarelui cu gânduri. Era ca o tornadă de gânduri care spunea că de mâine nimic nu va mai fi la fel.

    Ai văzut că există şi zile dintr-astea în viaţa unui om? Te trezeşti absolut normal, ca în fiecare zi de dinainte, dar ştii sigur că în ziua aia pe care o începi se va petrece ceva neobişnuit de altfel, că nimic nu va mai fi la fel şi gândul te duce la succesiunea de sori din vechile credinţe mayaşe, Soarele pe care îl ştiai atât de bine va fi ucis azi, în locul lui va răsări un altul, habar n-ai cum va mai fi şi ăla, nici măcar nu ştii dacă te vei bucura sau dacă va fi un Soare trist şi apăsător şi ţi-ai dori să nu se întâmple nimic, ţi-ai dori să rămâi luminat de acelaşi Soare, numai că pentru asta, se ştie, trebuie să poţi sacrifica ceva, aşa cum învăţaseră toţi tipii ăia din america precolumbiană că se cuvine să facă. Te întrebi ce, te scotoceşti prin buzunare, acolo unde îţi puseseşi gândurile de rezervă pentru situaţii dintr-astea, te uiţi la ciclonul de gânduri care urcă ameninţător spre Soare şi te gândeşti că poate ai noroc, poate că ceara de pe aripile alea de gând se va topi şi ele, gândurile, se vor răsturna pe străzile lăturalnice ale cartierului, cu borduri proaspăt schimbate, îţi doreşti să le vezi acolo, cu tâmpla lor de gând zdrobită de bordură, îţi doreşti să rămână acelaşi Soare ca cel de ieri, numai că prin buzunare nu ai găsit nimic de sacrificat şi nu-ţi rămâne decât să aştepţi.

3 răspunsuri to “Despre Icar și felul în care a fost ciopârțit Soarele”

  1. Sita Says:

    Iar ne legam de mitologii! Si asta pentru ca ele continua sa ramana puncte de reper, chiar daca e vestul si nu nordul!

  2. biro.carmen Says:

    „Cu maini de lut,tristetea lumii imi apasa sufletul,darz,nesupus!Cu maini de soare imi apar dreptul la partea de ZBOR!” -Maya. http://mihaelahope.blogspot.com/ E blog-ul unei feye din Iasi!Versurile sunt ale ei! Eu sunt Carmen! Si eu stiu sa zbor!De multe ori! Ajunge sa fiu fericita si zbor! Sau poate ca …sunt fericita de obicei pt ca vreau sa zbor! http://www.youtube.com/watch?v=IpaBQPspLXg&NR=1 Buna!Sunt Carmen! Am 45 de ani-biologic!Vreo 4-5-6,nici eu nu stiu exact,sufleteste!

  3. ami Says:

    mia placut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: