Vedere de copac

    Așa a început ziua aceea. Cu cafeaua din rondul de la Unirii. Vii dimineața de tot și te cocoți la etaj, nu e nimeni, e vara, puținii trecatori de la ora aia se opresc cel mult la mesele puse în stradă, așa că nu e nici un pericol sa nu fiu singur în cafeneaua de la etaj. Nu am ințeles niciodată plăcerea de a sta la mesele din stradă într-un oraș în care praful se luptă din răsputeri să intre în compoziția aerului. Cred că prin selecție naturală o să evoluăm într-o specie care nu va mai putea trăi fară praf. La etaj e bine, nu e țipenie de om, pot merge direct la masa mea preferată, nu am privirea perturbată de funcționarii de multinațională care iși aruncă grabiți privirile pe laptopul pus pe masă ca un fel de simbol heraldic al apartenenței la castă, nici pe picioarele vreunei gagici bune rau ratăcita pe-acolo la o oră aberant de matinală, e unul din momentele zilei cand chiar am chef să stau singur cuc, față în față cu copacul din rondul de la Unirii pe care uite că habar n-am cum îl cheamă dar e un copac deosebit, ca toți copacii dealtfel, un copac martor al tacerii mele cu el în privire. Probabil că ideea de a ignora copacii, de a-i considera un fel de blocuri de beton verde puse în mijlocul străzii pentru cine știe ce scopuri bizare e una dintre chestiile care mă supără cel mai mult în orașul ăsta. Ca și chestia cu ura față de câinii maidanezi. Și dacă mai există oarece oameni care știu să îi privescă pe maidanezi ca pe un soi de frați mai mici da’ care uite că au învățat să treacă strada pe la trecerea de pietoni și știu când e semaforul verde, copacii au de cele mai multe ori conotația unui bloc de beton verde. Cred că ne-am obișnuit prea mult cu blocurile cenușii și o chestie din ADN ne spune că lumea ar trebui să fie altfel. Din amestecul ăsta, cred eu, a apărut ideea de bloc de beton verde.

    De la geamul la care stau, copacul din rondul de la Unirii îmi pare neschimbat, e același ca cel de vara trecută, mă bucur că l-au lăsat în pace și trebuie să mărturisesc că toată iarna m-am gândit la înfrunzirea lui de acum, am crezut tare de tot că nu a fost inventat planul de sistematizare care să îi ucidă și uite că minuea s-a produs, e acolo, e verde strălucește tot în lumina dimineții, numai că nu prea știu cum să vorbesc cu el. Și nu e din cauza geamului. Cu siguranță că geamul nu are nici o legătură cu tăcerea asta a lui legata de tăcerea asta a mea. Toată vara trecută am stat de vorbă și a fost tare bine. Acum are ceva din secvențele de final ale Eclipsei lui Antonioni. Mda… E un film tare vechi. Era tare vechi când l-am văzut și eu pentru prima dată. Eram în liceu și aveam ceva din snobismul cultural al oricărui adolescent. Mi-a trecut. Am uitat cam tot ce mi s-a întâmplat pe-atunci, dealtfel memoria mea are cam cinci ani și o chestie trebuie să mă impresioneze cu adevărat ca să o pot ține minte. Finalul ăla al Eclipsei lui Antonioni nu mi-a ieșit din cap. Ca și coaja zdrențuita a unui copac pe care l-am întâlnit într-o vară lângă Suceva. Ca și copacul ăsta pe care aș vrea să-l știu acolo în rondul de la Unirii, în fiecare an, dispus să schimbe o vorba cu mine chiar și prin geamul unei cafenele.

 

Un răspuns to “Vedere de copac”

  1. varujan Says:

    Tot ștergand de zor spam primit la greu, am șters un comentariu care mi-a fost drag, pentru că e un comentariu fumos postat de un prieten. Prietenul cu pricina e Radu și pentru că i-am salvat comentariul îl pun eu acum la loc:

    Mda, frumos scris. Pacat insa de realitatea cu fire, cabluri, routere din acel copac. O plasa de paianjen care ne apasa deja mai rau decat aglomeratia masinilor, caldura verii si indiferenta noastra fata de noi. Am ajuns sa urasc sa ma uit in sus, la copaci, la blocuri de frica sa nu se pravaleasca plasa de paianjen peste mine si sa ma prinda. O gigantica tarantula ar veni apoi din internetul de care deja nu ne mai putem lipsi si ne-ar suge timpul. Timpul consumat cu mailuri, bloguri, telefoane (hint, hint :-))… Ar ramane atunci intr-adevar doar un copac. Frumos ca Lumea Pierduta din Apuseni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: