Trecutul perfect și prezentul continuu

Citind un poem vechi al lui Nichita… Construitul ăsta cu cuvinte. Cuvintele, tristele, jumătate timp, jumătate lucruri…

Chiar așa. Oare cât de mult timp stă în lucruri și dacă timpul ar mai avea oarece substanță cât din ea ar putea să ne atingă, palpabil, așa cum ne ating din când în când aripi pe care le credem a fi îngerești pentru că așa am fost învățați de mici sa credem, cât din timpul ăsta l-am putea înghesui cu încăpățănare în sticle și sticluțe și de ce am face toată munca asta istovitoare cu turnatul de timp din prezent prin feluritele valuritele circumvoluțiuni, cam așa cum se distilează alcoolul din bobul de grâu și petrolul din bobul de fosilă putredă printr-un alambic industrial mare cât o pădure secerată? Trecutul e un prezent distlat, închis bine în sine însuși, oricât de bun sau rău, sferic, perfect de sferic, inutil adică, pentru că perfecțiunea este intangibilă și tocmai prin intangbilitatea ei inutilă.

Când oamenii au inventat cuvintele și le-au făcut după chipul și asemănarea lor. Oamenii cu chip și asemnare de nori au multe timpuri indicând viitorul și cuvinte care nuanțează mult speranțele și de la ei a învățat lumea cuvinte ca oportunitate și țintă și risc. Oamenii cu chip și asemănare de munte nu au foarte multe timpuri și vorbele lor sunt foarte statornice și de la ei  a învățat lumea cum e cu lipsa de timp și vorbe ca atemporal sau neclintit. Oamenii cu chip și asemănare de trestie au multe timpuri indicând trecutul, ei au inventat epocile și au făcut legende pe care și le-au spus în iernile lungi în fața focului. Libertatea de a alege i-a făcut mai bogați și în vorbe și în felul în care vorbele curg în semne și în felul în care se leagă unele de altele ca să nască mereu alte feluri de vorbe și de semne pe cei care au ales să fie și nor și munte și trestie și copac și cer și multe alte feluri de a fi.

Eu cred că libertatea vine din puterea de a separa clar timpurile verbelor, fără a agăța mereu un timp de altul și uite că există și chipul și asemănarea asta cu totul clar și pus în cutiuțe bine delimitate. Dintre cutiuțele astea de pus timp în ele, fără alambicări de circumvoluțiuni de distilat timp sunt două pe care mintea mea le percepe ca fiind o mare găselniță umană și un minunat mod de viață. Prima cutiuță se cheamă trecutul perfect. Nu există în limba română. Pacat… E ca sfera, trecutul ăsta perfect. Închis în el însuși, ca sfera. Pare o capcană de prins tot ce ai în tine acolo și zăvorâ bine totul cu tine cu tot, cu fiecare bătaie a inimii tale cu tot, cu fiecare impuls de sincronizare al ceasului tau biologic. Îmi amintește de Sistemul Solar în care toate planetele cad pe Soare, numai că drumul lor în căderea asta e o elipsă, adică o curbă care se închide în ea însăși și de-aia planetele toate sunt captive propriei lor căderi perpeture pe Soare, nici n-ajung acolo, nici n-o iau razna se învârt așa, fără șir până cand Soarele însuși o ia razna și se hotărește să le înghită. Asemeni lor, oamenii alcătuiți după chipul și asemănarea unei planete gravitează fără șir în jurul trecutului perfect până când acesta se hotărește să îi înghită cu totul ca într-o ardere de tot.

A doua cutiuță se cheamă prezentul continuu. Și eu cred că tot despre planete e vorba și acolo. În limba greacă planetă înseamnă rătăcitoare și cam asta e și cu prezentul continuu. E un fel de a rătăci, de a hoinări egal cu tine însuți, determinat desigur de ceea ce ești, adică de toate alegerile tale din trecut dar fără a te raporta în vreun fel explicit la ele. Eu cred că viața poate fi trăită și așa și dacă nu ar fi fost inventat prezentul ăsta continuu, l-aș fi vorbit eu în vorbe și l-aș fi turnat în timp făcându-l un fel de lucru în sine cu textură de zăpadă ca să poți aluneca ușor pe el și cu un soi de sunet simplu, ca un fel de val de mare izbindu-se de țărm ca sa știi că el e acolo, egal cu sine, unduindu-se ca trestia, trecând ca norul, neclintit ca muntele. 

3 răspunsuri to “Trecutul perfect și prezentul continuu”

  1. Lidia Says:

    Cum ramane cu prezentul simplu, my friend?

  2. varujan Says:

    Pentru prezentul simplu am chiar o rubrica. Îi zice: „Pur și simplu”

  3. » teste de campanie online Cristina Popescu: There’s always another better way Says:

    […] cantarit mult in aceste mii de alegeri. Tot personal, eu am obiceiul sa citesc posturi ca acesta, din care redau mai jos un […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: