Mass market

Nimeni nu trăiește pur și simplu și în sine. Sau poate că da, dar vorbim de o cantitate neglijabilă situată cu mult sub marja de eroare a oricărui sondaj. Oamenii trăiesc aproape tot timpul comparându-se cu cei din jur și nu cred că e ceva rău în asta. În definitiv, cam tot ceea ce este bătut în cuie în natura noastră biologică și în cea a care ține de alcătuirea esențială a oricărei societăți, alcătuire care nu s-a cam schimbat de câd avem cât de cât amintiri istorice, nu ține de noțiunile de bine sau de rău. Așa suntem construiți și structurați. Mai mult, o grămadă de lucruri pe care le considerăm apanajul exclusiv al anilor pe care îi trăim sunt fix la fel de când existăm ca specie. Singurul lucru care e diferit ține de o experiență istorică mai bogată, nu neapărat la nivelul indivizilor ci la nivelul speciei. Într-un fel, cam asta e singura diferență dintre om și celelalte animale. În ceea ce privește trăitul prin comparație, nu e nici măcar o trăsătură exclusivă a noastră și o putem regăsi la toate ființele care viețuiesc în colectivități mai mult sau mai puțin elaborate.

 Cei mai inteligenți dintre noi au priceput că povestea asta cu trăitul prin comparație reprezintă o resursă importantă de exploatat economic și au făcut-o, cam tot dintotdeauna și cu aceeași pricepere ca și cei care o fac acum, sigur, raportată la memoria istorică la care aveau acces. Când ideea trăitului prin comparație este utilizată în zona de core-business biologic a omului, adică cea care ține de nevoile lui fundamentale, cele care îi asigură supraviețuirea sa și a speciei, avem de-a face cu lucrurile cele mai adevărat aducătoare de bani. Ce poate fi mai profitabil decât supraviețuirea individului și a speciei făcută însă diferențiat, în așa fel încât egoul fiecăruia să fie bine gâdilat de ideea că este fie unic, fie măcar trandy. Unic înseamnă să fii în vârful piramidei admirației tuturor. E greu. Costă foarte mult. Trandy e pentru bază, ajută enorm la reluarea ciclului de producție și deci la asigurarea grosului locurilor de muncă și a grosului profitului. Cum unici își permit (financiar) puțini să fie, este clar că cel mai mișto business este cel din zona supraviețuirii trandy. Aici am ajuns la mass-market. Aici se înghesuie tot ce înseamnă mâncare, îmbracăminte, sănătate, iluzii, sex, locuință, locomoție. Cred că în ordinea asta.

Ei, și aici ajung la un comentariu din postul anterior. Ca să vinzi pentru mass-market e nevoie de ceva produs în cantități mari și perceput ca suficient de trandy. Ca să fie trandy, trebuie publicitate. Cum nimeni nu înghite publicitatea pur și simplu, de-aia toate postutile importante au ajuns la un armistițiu și transmit publicitatea în același moment, trebuie să o poți lega de ceva. Chestia asta seamăna cu viermișorul pe care pescarul îl pune în cârligul undiței. Ceva-ul de care îți legi publicitatea trebuie să fie inteligibil, nebanal, incitant și legat tot de nevoile fundamentale ale fiecărui om. Aici există două posibilități: să fie scandalos sau să fie idilic. Evident, din punctul de vedere al celui care trebuie pus în fața livrabilului de publicitate. Ceva care să semene enorm cu crenvurștiul în care pui medicamentul pentru câine. Foamea și plescăitul de plăcere sunt înlocuite la om de bucuria că nu este în mod public atât de rău ca ceea ce vede acolo, sau de visarea că ar putea fi, sau de substituirea propriei persoane cu personajul în locul căruia și-ar dori să fie. Adică de un soi de voaierism care te face să te simți ca și cum ai fi trăit în povestea care ți se administrează. Și acum am să spun un lucru extrem de scandalos și împotriva căruia militez din răsputeri: consumatorul de știri, telenovele și radio de manele NU trebuie educat. El trebuie să rămână predictibil. Pe predictibilitatea lui se fac business plan-uri, se lansează produse noi care sint cu 87% mai eficiente și iau 98.3% din părul din nas și sunt cu 68.1% mai catifelate și cu 56.7% mai gustoase decât alea de luna trecută. Că altfel nu își mută curul la supermarket și stă linia de producție și avem șomaj și e nashpa de tot. Ceea ce scriu aici nu are legătură cu România, are legătură cu specia umană. Nu are legătură cu ziua de azi ci cu întreaga istorie trecută, prezentă și viitoare.

Consumatorul predictibil, consumatorul de produse de masă trebuie să se simtă superior oricărui om diferit de el, trebuie să aibă o religie a superiorității lui, să fie ferm convins de tot ceea ce e convins, să creadă că atunci când îi e rău (și asta se cam întâmplă tot timpul) există niște derbedei care conspiră împotriva lui sau cel puțin împotriva valorilor lui, trebuie să își dorească mai mult ca orice să fie în rândul lumii și să considere asta ca fiind suprema virtute. Tot ceea ce spun aici nu are nici o legătură cu nivelul lui intelectual. Am întâlnit o mulțime de intelectuali în cel mai adevărat sens al cuvântului și care erau ferm convinși de veridicitatea tuturor aiurelilor care li se băgau pe gât prin mass-media. A nu fi așa nu ține nici de facultatea pe care ai făcut-o sau nu, nici chiar de ce ai reușit să creezi în cel mai autentic mod în viață. Tine strict de felul de a fi liber sau nu, de a gândi liber sau nu al fiecăruia. Iar libertatea nu se învață la școală. Pentru că un om liber nu are un comportament statistic, adică predictibil, iar lucrurile dăunătoare predictibilității nu se învață la școală. Un om liber nu e nici un cetățean de nădejde pentru clasa politică, nici un lucrător de nădejde pentru clasa managerială, nici un consumator de nădejde pentru cei care au ceva de vândut. Un om liber își pune prea multe întrebări și prea multe întrebări nu sunt bune în nici un sistem politic și în nici un sistem economic.

În doze mici, oamenii liberi sunt însă folositori. Ei aduc creativitate și dau direcția de mers înainte a lumii. Dar numai în cantități mici. Pentru că mersul acela înainte efectiv de care vorbesc și care ține în definitiv de supraviețuire, nu poate fi asigurat de ei. Mersul acela înainte trebuie făcut cu greutatea masei de exemplare ale speciei. Prin asigurarea întocmai și la timp a tuturor ciclurilor vitale de la cel pur biologic la cel economic și politic. Nu cred în elite. Nu cred că există așa ceva. Nu cred în împărțirea în proști și elite. Am mai și scris despre asta și chiar n-am chef să reiau aici ceea ce e deja pe blog. Cred însă în împărțirea în categoria în rândul lumii și om liber. Și mai cred că de amândouă felurile de a fi e nevoie în egală măsură.

7 răspunsuri to “Mass market”

  1. Cocstel Says:

    Sa nu sun a brown-nose, dar interesant rau post-ul. Ideea de consumerism nu e una chiar „vehiculata prin media”. Surprinzator nici posturile de pseudodocumentare nu fac lumina asupra acestui fenomen, eu unul l-am vazut explicat mai pentru cei simplii cu duhul intr-un documentar, la una din intrunirile asa zisilor „anarhisti ai Iasiului” in Ateneul Tatarasi.
    Nu sunt un adept al teoriei conspiratiei, al „masonilor care conduc lumea”, dar in cazul de fata putem vorbi de o manipulare la nivel de subconstient, prin slogane de genul „Vrei…” sau „Ai nevoie…”.

  2. MeetTheSun Says:

    Va inteleg rationamentul. Si il aprob. Din pozitia omului care s-ar vrea in randul lumii. Care a fost o vreme in randul lumii, s-a mintit destul de convingator si s-a intovarasit doar cu propria singuratate. Acum singuratatea e doar una din formele de a fi liber.
    Am fost libera de cand am stiu si ca m-am ingradit dinadins doar doar voi avea o existenta liniara intre serviciu, supermarket si cratita. Insa n-a fost sa fie. Pentru ca daca asta e, alta nu e…

    Aveti mare dreptate cu predictibilitatea. E bine ca nu sunt mai multi ca mine. Nu ma uit la tv, nu cumpar ultimul produs aparut doar pentru ca e „exceptional”, nu citesc reviste pentru femei, nu ma imbrac dupa ultima moda, citesc eticheta produsului pe care-l cumpar si cumpar pentru ca am nevoi sociale ca oricare si nu doar ca sa-mi traiesc viata.
    Dar, ma uit la filme (ce-i drept nu orice filme…), merg la spectacole de teatru sau opereta, ascult (inca) teatru radiofonic, imi intretin sanatatea facand sport, nu ies din casa cu hainele sifonate, imi stampar pofta de dulce cu-o ciocolata, la vara o sa merg in excursii, va trebui sa-mi iau o camera foto si un laptop etc…
    Ce vreau sa spun este ca poti avea o viata normala cu un suflet liber. Insa chiar si asa, cu toata „normalitatea” ta, te simti inghesuit intr-o lume care te vrea asemenea, care se mira cand vorbesti si susoteste cand te-ntorci cu spatele.
    Intr-adevar, cateodata sunt mai putin practica si pragmatica si mai mult idealista. Nu ma gandesc la economia mondiala si nici la criza. De ce? Pentru ca stiu ca libertatea mea nu e ingradita de bani si nici de faptul ca am nevoie de ei ca sa traiesc. O pot face scriind cod sau spaland scari de bloc.
    Pot sa ma dezic de multe, dar nu si de mine.

  3. Darael Says:

    Un subiect la cere trebuie sa meditam. O provocare pentru oricine gandeste.

    In spiritul articolului, e minunata afirmatia lui MeetTheSun: „Pot sa ma dezic de multe, dar nu si de mine.” Dar cati pot afirma cu sinceritate asa ceva ? Nu multi. Da, nu multi sunt cei care reusesc sa nu se prostitueze…

    Ma gandeam acum; oare descrierea acestor mecanisme nu se pot aplica si la viata politica ? Ar fi interesant de aflat cat influenteaza „trăitul prin comparație” tendintele si alegerile politice ale societatii in care traim….. Poate afland aceste date nu o sa mai fim mirati la aflarea unor rezultate postalegeri.

  4. Laura T... Says:

    „Un om liber își pune prea multe întrebări și prea multe întrebări nu sunt bune în nici un sistem politic și în nici un sistem economic.”

    Usor cinic: in statistica oamenii liberi care nu gandesc precum ceilalti si dau raspunsuri iesite din tipar la intrebarile unor cercetari sunt, din punct de vedere tehnic…”outlieri”, „valori extreme”… ii scoatem din analiza pentru ca nu conteaza, nu spun nimic despre cealalta mare masa de oameni incadrata in curba lui Gauss…

  5. Cocstel Says:

    Curios ar fi sa aflam cati dintre noi reusesc sa isi traiasca intreaga existenta in afara „clopotului”. Sper sa nu fie o zvacnire a laturii pervertite din subconstientul meu, dar libertatea si fericirea adevarata sunt lucruri atat de greu de obtinut incat uneori expresia „fericiti cei saraci cu duhul”, pare mai mult decat o fraza biblica. Libertatea pana la urma devine conditionata de vointa. Vrei sau nu vrei cu adevarat sa fii liber?.

  6. Antoaneta Says:

    Si ce inseamna sa fii liber? Sa actionezi conform preceptelor tale morale? Nici macar atunci nu esti liber, sa-ti urmezi impulsurile care uneori nu se potrivesc cu bunul tau simt. Daca sa fii liber inseamna insa sa intelegi substratul mesajului publicitar si sa alegi sa-i ignori indemnul, atunci da, e bine sa fim cat mai multi. Eu nu ma uit la televizor si nu prea calc prin magazine, variantele infinite de alegere imi dau o stare de anxietate. Deunazi m-am dus sa-mi caut o bluza verde pe o suprafata comerciala mare. Evident am terminat cu trei obiecte, dintre care doua erau de moft, pentru ca-mi placeau foarte mult, dar nu aveam nevoie de ele.

    Problema este ca producem mai mult decat putem consuma. De ce? Pentru ca putem, de-aia. Pana unde poate merge cresterea economica, de ce sa tot crestem asa, pana nu mai putem, in timp ce altii mor de foame, boli si razboaie? De ce sa ne comparam numai cu cei care au, nu si cu cei care nu au si sa le dam si lor ca sa egalizam balanta? Nu ne lasa inima…deh.

  7. Crina Says:

    reversul medaliei: un om liber nu e de nadejde nici pentru sine. dar el isi asuma si asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: