Poveste adevărată cu un căţel şi mai mulţi oameni (III)

    Despre căţeluşa despre care am mai scris pe blog, nu mai şitm nimic. Se pare că o vecină (uite încă un motiv pentru care nu-mi place ideea de vecini) a făcut-o dispărută. De ce? De-aia. Din același motiv pentru care foarte mulți dintre noi nu pot ieși din cercul vicios al oficii pe tot ceea ce este viu pentru că eu am o viață de căcat din care nu voi ieși niciodată pentru că principala mea preocupare este să adun la greu oftică față de tot ce mișcă. Nu vorbesc în nici un caz despre egoism. Cei cu adevărat egoiști sunt numai cei care sunt cu adevărat generoși. Vorbesc despre micime și mizerie umană, ceea ce e cu totul altceva.

    Din păcate, chiar dacă nu am îngrijit-o mai mult de două zile, ne atașasem foarte mult de ea și uite că nu e zi în care să nu sperăm că o vom găsi și să nu vorbim despre asta. Până atunci, pentru că eu tot am credința că minunea se va întâmpla, rămâne doar povestea tristă a unui cățel care tocmai în clipa în care ajunsese să fie și el iubit a fost azvârlit cât colo de o babă nebună. Despre povestea asta stăteam de vorbă și azi cu două colege. Una dintre ele și-a amintit despre o fundație care pare a face excepție de la regula șmecheriilor standard făcute în jurul protecției animalelor. Știu, în jurul tuturor acestor ființe care n-au nici o altă vină decât că s-au născut în locul ăsta, am reușit să construim toate aberațiile pe care ni le-am putut imagina de la furatul hranei din adăposturi și cumpăratul acelei hrane pentru câinele de-acasă până la uciderea lor în masă sau doar ca hobby sportiv. Asta este regula. Dar ca orice regulă, există și excepții și pentru că am certitudinea că blog-ul meu este citit de o sumedenie de inadaptați care refuză, ca și mine, orice formă de domesticire, vreau să vă prezint fundația cu pricina ca pe o excepție. Cel puțin așa apare din toate informațiile pe care le-am strâns despre ei.

    Fundația se numește Daisy Hope, o puteți găsi ușor pe Internet și vă rog să nu vă luați după site-ul lor http://www.daisyhope.ro destul de prost făcut și neactualizat. Căutându-i, am mai găsit încă un site http://www.oopsy.org/,  se pare că tot al lor, în care mai există o sumedenie de marturii despre isteria criminală care ne înconjura acum câțiva ani. Ca să nu uităm că suntem în stare și de așa ceva. Și cei care au făcut și cei care au tăcut. Caută-i, convinge-te că nu sunt șmecheri și hai să-i ajutăm cum putem. Ca să nu se mai repete.

 

5 răspunsuri to “Poveste adevărată cu un căţel şi mai mulţi oameni (III)”

  1. puck Says:

    si eu mai stiu o astfel de fundatie si mai ales niste doctori veterinari si voluntari care fac minuni in orasul acela (Craiova). si ma bucur mai ales ca lupta si in coltul acesta de tara. ei nu isi fac reclama (de fapt cred ca nici nu au timp), asa ca fac eu asta. se poate si la noi, nu numai pe discovery.

    http://dogonelover.blogspot.com/

  2. Dan Says:

    Domnule Pambuccian,
    Pentru că și dumneavoastră folosiți un limbaj colorat, am să vă întreb pe șleau: cine ar fi strâns căcații cățelușei?

    La mine pe scară locuiește o cățea bătrână, grasă și foarte foarte căcăcioasă. Un vecin milos o urcă cu liftul la etajul 5 în fiecare seară. Ziua mai intră și singură.
    Cățeaua asta e foarte inteligentă și nu se poate să nu îți fie milă de ea când o vezi, dar se cacă și se pișe în scară și pe o rază de 20 m în fața scării. O dată la 2 zile găsesc un căcat și un pișat în scara blocului și mă feresc să nu calc în el. Pute ca într-o cocină. Blocul e situat vis-a-vis de hotel Marriott, ca să fim bine înțeleși, deci avem lume aleasă în scară, doamne cu jipan și pantofi fini, străini care lucrează la Marriott.

    Poate că sunt egoist ca și baba din poveste, dar chiar vreau să nu-mi scadă valoarea apartamentului pentru ca scara e o cocină, vreau să îmi miroasă frumos pe scara blocului și să nu pășesc printre căcați. E rău?

    Altă poveste întâmplată în urmă cu trei zile: un partener de afaceri austriac al unui prieten de al meu, a călcat într-un rahat de câine și a intrat așa în camera de hotel. A pierdut 3 ore de somn curățându-si pantofii și mocheta. Ce povestește omul ăla despre România?

    Pe nicăieri în lumea civilizată nu găsești așa ceva.
    Domnilor, suntem un popor de îngălați.
    Cum putem accepta ca ong-urile să dea drumul câinilor pe stradă? Câinii ăia nu mai mușcă, nu se mai cacă?
    Mergem „pe afară” și ne place ce vedem, dar nu învățăm nimic de acolo. Facem ce au făcut strămoșii nostri moromeți de sute de ani, ne certăm pe forumuri sau la intersecție, aruncam cu părerea că e sport național și ne scărpinăm în cap. Ne mai mirăm că după 20 de ani nu s-a schimbat nimic? Păi d’aia nu s-a schimbat, din cauza noastră.

    A doua întrebare: mai săptămâna trecută spuneați ceva despre „orașul de căcat”. Înțeleg că nici dumneavoastră nu vă plac mitocanii, cei care își văd de plăcerile proprii fără să le pese de cei din jur, dar nu credeți ca și noi suntem mitocani atunci când nu ne pasă de cei 60 de bucureșteni mușcați în medie pe zi, de copiii care inhalează „praful”, de cei care se tem de câini, de cei care nu pot să facă jogging sau cei care nu pot să doarmă?

    • varujan Says:

      Este clar o perspectivă corectă. Și vorbim despre același lucru. Adică despre un fel civilizat de a rezolva o problemă pe care nu au creat-o marțienii ci tot noi. Numai că rezolvarea nu înseamnă ignorarea unei realități până în momentul în care ea devine insuportabilă și abordarea ei prin ucidere în masă. Rezolvarea înseamnă resurse alocate cu cap și cu bună-credință. Cum statul este izomorf cu ceea ce l-a generat, singurul loc din care poate veni o soluție cât de cât rezonabilă este o parte a societății civile (aia care nu s-a molipsit de boala societății în mijlocul căreia civilește) și de la indivizi care știu să țină un echilibru între respectul pentru viață și respectul pentru civilizație. Nu neapărat de dragul unui cetățean austriac sau al unei domnișoare de Mariott, ci pentru că sunt în stare să se respecte pe ei înșiși. Apropo de importanța locurilor și a oamenilor, oricât de cidat ar părea și oricât de mult scriu eu pe-aici despre madam Ionescu, pentru mine madam Ionescu, Steve Wozniak, Bill Gates, Albert Euinstein, Isaac Newton, Sebastian Bach, Nichita Stănescu, partenerul dumneavoastră de afaceri, domnișoarele de la Mariott, eu sau cățelușa pe care doream să o îngrijim, au în fața vieții fix aceeași valoare. De aceea, după ploaie calc atent pe stradă să nu strivesc vreo râmă și nu cred că am nu știu ce merite în plus față de ea.
      ONG-ul despre care vorbeam nu dă drumul câinilor pe stradă, le oferă adăpost și le caută o familie, iar un gest oarecum opus, cred eu, exterminării poate fi o donație către un ONG verificat. Insist asupra cuvântului verificat pentru că trăim într-un loc în care majoritatea deturnează orice de la scopul firesc și declarat. Lucruri dintr-astea cred că ar trebui încurajate tocmai pentru a nu vedea căcați peste tot și copii mușcați de câini.

  3. Antoaneta Says:

    Eu nu înteleg de ce domnul care vorbeste pe sleau nu poate lua el cacatul cu o punga de plastic (cum fac astia din Canada care strang dupa cainii lor) si asteapta sa rezolve altii problema. Daca prima persoana care se intalneste cu „obiectul” in scara l-ar arunca, le-ar usura viata celor care vin dupa ea. Daca intr-adevar ii e mila de cateaua cu pricina, sau trebuie neaparat sa fie la vedere ca sa trezeasca mila si nu sila?

    Doamnelor si domnilor, si noi ne cacam, ca sa n-avem vorbe, inclusiv persoanele cu pantofi fini.

  4. Kat Says:

    „Si pentru că am certitudinea că blog-ul meu este citit de o sumedenie de inadaptati care refuză, ca si mine, orice formă de domesticire”
    Da, as vrea sa raman un mustang pana mor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: