Întoarcerea la Ocean

    De când am plecat din Troia simțeam că Oceanul mă va însoți mai tot timpul. Certitudinea asta cu miros de război câștigat fără nici un fel bucurie, fără a prădui nimic, fără poze cu piramide de capete de troieni sângerânde puse pe YouTube ca să te dai mare, fără a pricepe de ce a trebuit să-ți muți curul ocolind ditamai bucată de lume, navigând ca disperatul în mijlocul unei flote care naviga la rândul ei fără să aibă habar de ce o face. Certidudinea asta cu miros de algă putedă care nu mai este în stare să părăsească nările a fost, în mod surprinzător, singurul lucru dădător de speranță la care m-am gândit în zece ani de asediu. Cu gândul ăsta stăteam în nopțile reci ascultând glumele de Internet ale aheilor, spuse în jurul focului ca să mai treacă ceva din timpul sorocit de zei, cu gândul că el, Oceanul, înseamnă întoarcerea acasă, drumul spre ceva de unde nu mai e nevoie să pleci. Ideea că unul va vorbi în versuri meșteșugite despre cum stăteam ca proștii lânga zidurile acelea străine de orice văzusem până atunci, nu mă încălzea deloc, chiar nu l-am înteles niciodată nici pe Ahile, nici pe Ajax uriașul, nimic din tâmpeniile pe care le-au tot bolborosit pentru glorie nu s-a lipit de mine, de-aia plecarea din Troia am simțit-o ca pe o răscumpărare a faptului că sunt un om normal, că uite, cei făcuți pentru glorie nu s-au putut dezlipi de locul în care și-au lăsat oasele și că tocmai din pricina asta le-au lăsat pe-acolo, doar-doar cineva s-o îndura să trântească un monument peste ei și să scrie tot felul de chestii de admirat, singurul lucru pe care l-am admirat, oricât de supărat ar fi Poseidon pe mine, a fost drumul, drumul de ape către un loc clar, bine delimitat, un loc din care nu e nevoie să pleci nicăieri, iar drumul, indiferent de numele lui, de filiația lui a fost scopul meu din toți anii ăștia. Când Atena a început să se joace cu Steaua Polară am acceptat cu toată răbdarea din lume sfârșitul jocului. Acum stau pe cel mai înalt loc al insulei, știu că Oceanul e aproape, îl simt în nări, sărat, cu adiere de aripi de pescăruș, monoton în mișcarea sa, indivizibil în cuprinderea sa, dacă aș ști să ajung la el m-aș arunca pe spinarea de lemn a oricărui lucru plutitor și m-aș lăsa dus de el, oricum e singurul drum spre casă despre care am știința că există.

    De când Atena mi-a spus că Itaca nu mai e, fiecare drum duce la ocean. Când Atena mi-a spus, trimițându-l pe Hermes, că nu are rost să plec de pe insula lui Circe, că dincolo de ocean a rămas doar oceanul, fiecare drum duce la ocean. Pentru că eu nu o cred. Cred că e doar ceva care vine din dorința ei de a mai da apă la moară Orbului, cred că doar încearcă tot soiul de idei de final pentru ce scrie Orbul și ideea cu happy end nu i-a surâs deloc, chestiile astea cu happy end țineau în anii ’50, acum publicul s-a schimbat, cere sânge, lucrurile se scriu altfel, până și frazele s-au mai scurtat, de-aia, din nerăbdarea asta lipsită de orice țintă vine și scăderea numărului de cititori ai lui Marquez, așa e, lumea s-a tabloidizat, procesează numai lucruri scurte, rapid, în fiecare zi altfel de la fel, numai că eu refuz felul ăsta de final, fără Ithaca, cu Oceanul fără capăt, cred în capătul lui și tocmai de aceea, urc acum într-un taxi, îl privesc îndelung pe șoferul nedumerit care mă întreabă a nu știu câta oară unde mergem și greu de tot, sigur că omul a citit și el prin vreun ziar că Ithaca nu mai există, încerc să îmi descleștez gura și să îi spun, dar aerul s-a dilatat brusc și sunetele n-au prin ce să mai sune.

Un răspuns to “Întoarcerea la Ocean”

  1. Antoaneta Says:

    Ithaca exista…asta iti pot spune unii cetateni din USA, in statul New York, au si colegiu, dar n-au nici un Ulise. In schimb au pusti: http://www.ithacagun.com Mai e una in Michigan http://www.ithacami.com/, vezi care-ti place.

    Asa vedeau zeii insula lui Odiseu:

    Vant bun!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: