Revolta din închisoare

    În 1989 Europa de est se elibera. În Statele Unite, președinte era unul dintre oamenii pe care i-am stimat cel mai mult din tot ce mi-a fost dat până acum să cunosc. Ronald Reagen a dat probabil cea mai corectă definiție a comunismului. Comunismul, spunea el, înseamnă magazine goale și închisori pline. Comunismul a fost un mod de viață în care noțiunea de libertate nu exista decât înpreună cu izolarea totală în raport cu lumea în care trăiai. Știu, pentru foarte mulți dintre oameni libertatea este mult mai puțin importantă decât o locuință (indiferent de condițiile în care locuiești), ceva care să-ți astâmpere foamea și o sursă sigură de venit (indiferent de cât și cum muncești pentru acel venit). Dealtfel, oamenenii se obișnuiseră cu toate astea și cred că autarhia care îi ferea de orice comparație cu alte feluri de a trăi dusese la apariția omului nou despre care tot vorbeau oficialitățile vremii. Între timp, felul de a gândi al lui Reagen s-a topit în istorie, iar perturbația făcută de el într-o lume în plin proces de socialismizare riscă să aibă efecte din ce în ce mai mici. Pentru un om care a trăit însă socialismul în viteza a cincea, socialismul în viteza întâi de acum pare cea mai liberală societate cu putință.

    În decembrie 1989 am fost ca mai toți cei din generația mea pe străzi. Nu știam ce va urma. Dar știam cu siguranță că nu mai vrem să trăim așa cum trăisem până atunci. Au fost în zilele acelea două atitudini, una care a înfăptuit schimbarea (sau poate doar a justificat-o) și alta care s-a bulucit la primele cozi la salam de Sibiu care se tot băga la Alimentara și culmea, nu era de ipsos (chiar existau mezeluri de ipsos în vitrine, pentru cine a uitat) și se mai și dădea. Am fost pe rând, de nenumărate ori în Piața Universității, din Decembrie 89 și până când minerii s-au hotărât să planteze panseluțe pe-acolo. Mă bucuram de libertate și îmi doream, chiar speram, că lucrurile vor evolua repede spre normalitate. Trebuie să recunosc că trecerea de la cozile la salamul de Sibiu la cele la mortadella urmate de cozile la casele de marcat din supermarketuri s-a făcut mai repede decât trecerea la normalitate. Dar măcar eram liberi.

    În acele zile am știut că s-a sfârșit comunismul în România. Era un val care trecea peste Europa de Est, pornit din Polonia lui Walesa, Cehia lui Havel și mai ales sprijinit de marii apărători ai libertății care erau Reagen, Thatcher și un mare spirit care a fost Papa Ioan Paul al II-lea. Ar fi nedrept să nu îl amintesc aici și pe Gorbaciov, care a realizat că sistemul nu mai poate funcționa așa. A fost o conjunctură fericită. Știam, ascultând Europa Liberă că nu mai poate dura și așteptam cu nerăbdare un semnal. Zidurile închisorii se dărămaseră și tot ceea ce aveam de făcut era să pricepem odată cu toții lucrul acesta.

    Am revăzut tot ceea ce trăisem atunci, după 20 de ani, în Basarabia. Cei care sunt acum pe străzi sunt eu cel de acum 20 de ani. Gândesc ca mine, cel de acum 20 de ani și nu vor nimic altceva decât să trăiască liberi. Este drept, peste popoare și peste oameni există o uriașă mașinărie care trasează, decide, de multe ori absolut aleator. Nu, nu este nici un fel de conspirație, este lipsa de viziune, frica, nepăsarea. Foarte cinic spus, Basarabia nu are nici petrol, nu e nici cine știe ce piață, nu e nici în drumul a nimic, de ce să le pese de oamenii de acolo? Citesc cu sentimentul opus celui pe care îl aveam în 89 declarațiile liderilor policitici ai Europei care își exprimă îngrijorarea și recomandă abținerea de la comportamente excesive de ambele părți. Oamenii sunt îngrijorați. În definitiv, trebuie să spui ceva, că de-aia iei o leafă de la stat. Reținerea lor birocratică mi-a amintit de înflăcărarea cu care Reagen vorbea despre libertate. Și lucrul ăsta m-a întristat tare de tot. Pe site-ul CNN prima știre despre ceea ce se întâmplă acolo a apărut azi și e stupidă. Este despre nushce coordonare pe Twitter si Facebook pe care România ar fi făcut-o acolo după spusele lui Voronin… După spusele mele, România are dificultăți să coordoneze acordarea priorității de dreapta într-o intersecție nedirijată, dar asta este o altă poveste. Nu pot însă să nu îmi amintesc de revoluția multimedia cu plasme uriașe din Tiblisi transmisă la greu acum câțiva ani de același CNN. Și îmi pare tare rău că Reagen a murit și odată cu el un fel de a gândi netranzacțional, nebirocratic și plin de viziune și de credința că libertatea este bunul cel mai de preț al omului. Mă gândesc ce s-ar fi ales de toată generația mea, aia din tot blocul comunist de atunci, dacă cei care conduceau lumea în 89 ar fi fost birocrații de azi. Și mă gândesc, cu drag, la miile de oameni care sunt acum pe străzile Chișinăului sperând că va veni o zi în care se vor surpa și pentru ei zidurile închisorii.

    Știu că mare lucru nu pot face pentru ei. Știu că zidul este intact, ba mai mult, a fost proaspăt văruit de declarațiile celor care chiar pot face ceva pentru ei. Și când spun asta, nu mă gândesc la ceea ce ar fi putut face dacă s-ar fi născut ca Reagen, Thatcher sau Gorbaciov. Mă gândesc că ar putea măcar să tacă naibii din gură. Poate că așa nu ar mai realiaza nimeni cinismul, disprețul pentru valorile umane și lașitatea birocrației care conduce lumea în care trăim. Că uite până și CNN știe să tacă atunci când trebuie.

 

6 răspunsuri to “Revolta din închisoare”

  1. Rorschach Says:

    Taticu’ pentru mine ultimul titan al libertatii a fost Churchill. restu’ sint niste glume mai bune sau mai proaste. apropo, in perioada lui Reagan structura statului american s-a extins, adica aparatul statal s-a umflat, ori parerea mea este ca libertate individuala cu un stat imens este o iluzie. ori pe perioada de pace vectorului cel mai important al libertatii ramine cea individuala… chestie de viziune banuiesc 🙂

  2. varujan Says:

    Mă gândesc ce aș sputea spune în replică la comentariul ăsta? Că vorbim despre niște oameni care încearcă să devină liberi? Într-o situație ca cea de acolo, chiar nu mă interesează cine al cui titan este. Mai ales că în post, dacă nu ați observat vorbesc despre oameni a căror libertate (și aia individuală și aia socială și aia filosofică și aia de berică și aia de curu’ iepurelui) nu mai există deloc.
    De acord, este o chestiune de viziune 😦

  3. Humanist @ roua.org » Blog Archive » dulce răzbunare Says:

    […] mai bun la cei mai mulţi. Rămâne, totuşi, o reformulare deloc nobilă a filmelor de mai sus: e posibil vreun sistem care nu îngroapă libertatea unora în libertatea altora? Eu zic că da, ş’anume ăla’n care libertatea fiecărui om are o limită globală, […]

  4. dumbass Says:

    admiratia pe care i-o porti cuiva ar putea sa inceapa cu a sti sa-i scrii numele corect. e Reagan, nu Reagen. come on.

  5. Un votant Says:

    Cred ca acum in calitatea dumneavoastra de lider al unui grup de parlamentari ati putea face ceva pentru noi, cei tineri care nu vrem sa ne intoarcem in comunism! Suntem oameni tineri care am invatat si am muncit mult si care vrem sa traim intr-o tara democratica si care vrem sa le oferim copiilor o viata mai bune! Sunt foarte multi tineri IT-isti care si-au pus speranta in dumneavoastra! Va rog sa nu ii dezamagiti!

    Un cetatean care v-a votat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: