Globalizarea șmecheriei – preambul

Scriam într-un post mai vechi că voi rămâne dator cu comentarea raportului Stiglitz, care, zic eu, face un pas înainte în îmbrobodirea omului obișnuit. Este un instrument minunat pentru politicieni, un instrument care va demonstra cât de minunat este orice guvern și cu ajutorul căruia vom păși spre noi culmi de progres și civilizație. Scopul lui este unul singur: să înlocuiască lucrurile ușor de măsurat și ușor de înțeles cu lucruri aproape imposibil de măsurat, manipulabile și complicate. Evident, o asemenea idee are nevoie de un setup pe măsură și am convingerea că nu se va face economie de bani, imaginație și aruncarea cu personalități covârșite de diplome și de titluri pentru ca șmecheria să funcționeze.

Înainte de a comenta raportul, aș face câteva remarci care limpezesc puțin întrebările legate de felul în care a fost hotărâtă componența și conducerea comisiei cu pricina. Prima observație pe care cred că e cazul s-o fac, ca simplu soldat într-ale matematicii, este că acolo unde procesele sunt simple și măsurabile, modelările matematice au sens. Asta se întâmplă în științele naturale, aproape întotdeauna. Un profesor minunat (Eugen Soos) pe care l-am avut la facultatea de matematică obișnuia să dea un exemplu clar și ușor de înțeles. Putem determina adâncimea unei fâmtâni în două feluri. Luăm o piatră, îi dăm drumul să cadă și cronometrăm timpul necesar căderii, adică intervalul de timp dintre momentul în care am dat drumul pietrei și momentul în care auzim ‘ploc’. Folosindu-ne de calcului newtonian al timpului în căderea liberă, determinăm adâncimea fântânii. Al doilea fel este să luăm o ruletă și să determinăm direct adâncimea. Dacă cele două rezultate sunt apropiate, asta înseamnă că mecanica newtoniană este un instrument teoretic suficient de bun pentru a măsura adâncimile fântânelor și că nu are sens să târâm tot timpul o ruletă cu noi și să ne chinuim să măsurăm cu ea lucrul ăsta. Asta înseamnă că experimentele lui Galilei care fundamentrează teoria newtoniană și felul în care Newton a postulat cele trei principii din care se deduc toate rezultatele modelelor făcute cu această teorie, se potrivesc cu măsuratul fântânii cu piatra care face ploc. Nu același lucru se întâmplă dacă vrem să ne explicăm devierea razei luminoase în apropierea Soarelui, fenomen pus în evidență în timpul eclipsei din 1919. Acolo explicația vine dintr-un alt model, bazat pe teoria generală a relativității, o teorie care pleacă de la postulate complet diferite. Mai mult, cele două teorii au ca fundament geometric geometrii absolut diferite, cea euclidiană în care printr-un punct exterior unei drepte poți duce o unică paralelă și cea riemanniană în care printr-un punct exterior unei drepte nu poți duce nici o paralelă. Evident, fiecare dintre cele două teorii poate modela o anumită fațetă a realității, ambele sunt la fel de adevărate și la fel de false și nici una dintre ele (în pofida miloanelor de tâmpenii scrise pe tema asta de fel de fel de amatori) nu este cazul particular al celeilalte. Axiomele lor sunt fundamental diferite și fiecare dintre ele se bazează pe experimente și este confirmată de experimente, dar relative la fațete diferite ale realității. Am scris toate aceste lucruri pentru a justifica, foarte pe scurt faptul că atunci când cineva spune chestii de genul ‘este un adevăr demonstrat matematic’, nu e bine să ne aruncăm armura îndoielii, ci, dacă subiectul ne interesează cu adevărat, este bine să cercetăm natura ipotezelor, fundamentul lor experimental sau observațional și să aflăm dacă există cel puțin o situație în care un model construit pe baza respectivei teorii a dat rezultate măsurabile comparabile cu măsurătorile din lumea reală într-un interval de timp rezonabil raportat la scara de timp a desfășurării fenomenului modelat. Nu luați niciodată de bune afirmațiile astea cu demonstratul matematic. Succesul științelor naturale care s-au fundamentat pe matematică nu poate fi un argument pentru a susține orice aiureală însoțită de oarece ecuații. Toate cele trei condiții (experimentele/observațiile care fundamentează modelul, congruența dintre axiomele teoriei matematice utilizate pentru a modela cu faptele modelate și experimentele/observațiile care confirmă validitatea modelului) sunt esențiale pentru a utiliza modelul și asta numai în situații absolut similare cu cele care fundamentează ipotezele de modelare. Și nici chiar atunci, modelul nu poate fi privit cu deplină încredere, iar teoria nici atât. Modelul geocentric al lui Ptolemeu a fost construit după o muncă serioasă și istovitoare, plecând de la observațiile strânse într-un interval suficient de mare de timp privind pozițiile aparente ale planetelor. Un timp, modelul a dat predicții suficient de corecte. Dar modelul s-a dovedit a fi eronat. Asta e… Așa se întâmplă de multe ori și nu pricep niciodată încrederea oarbă în teorii și în matematică. Ele sunt vitale pentru felul în care am evoluat, dar întotdeauna o doză de scepticism este sănătoasă.

Atunci însă când teoriile sunt construite fără suport experimental/observațional cert și bine măsurat, când ni se flutură pe sub nas simboluri matematice care pot impresiona un absolvent de liceu, dar niciodată un matematician, când modelul cu pricina nu este în nici un fel confruntat cu un experiment/observație certă și bine măsurată, impresia pe care o ai este că vorbești cu un individ care înlănțuie axiome și care mai degrabă își spune un credo decât face o argumentație științifică. Dacă acum un mileniu chestia asta era regula și îi zicea scolastică, în lumea în care trăim este excepția și îi zice șmecherie. Cred că nimeni n-ar vea ca mașina cu care merge sau casa în care stă să fie construită în felul acesta. Există însă o sumedenie de construcții, mult mai periculoase decât mașina sau casa proiectate cu curul, acceptate fără a clipi din ochi atunci când apare șarlatania cu demonstratul matematic. Este vorba de tot soiul de construcții sociale sau, mai rău, economice. Unele au parte de patalama serioasă, cei care le-au făcut au luat pentru ele Premiul Nobel și asta pare de ajuns pentru ca ele să fie considerate adevărate. În treacăt fie spus, comitetul Nobel pentru fizică are cu totul alte exigențe. Relativitatea lui Einstein nu a fost niciodată recompensată în felul acesta, chiar dacă două fenomene cât se poate de măsurabile au fost explicate la începutul secolului XX numai în cadrul acestei teorii. Einstein a luat premiul cu pricina pentru efectul fotoelectric.

Ca să nu spuneți că eu sunt nebun, link-ul la Wikipedia cu teoremele lui Stiglitz este un bun început. Nu comentez simplitatea aparatului matematic folosit. Lucrurile simple sunt cele mai bune. În definitiv, și teoria newtoniană și relativitatea generală sunt construite cu un aparat matematic foarte simplu. Dar dacă cineva vede acolo lucruri care se pot măsura, accept că modelul poate fi utilizat la ceva, îl rog să îmi spună și mie. Economia, ca știință, are încă multe trăsături din cele pe care le avea electromagnetismul înainte de Faraday și Ampere. De-aia prefer explicațiile smithsoniene oricăror povești cu iz de seminar de anul III la teoria operatorilor. Nu neg nevoia de transformare a economiei în știință pe modelul științelor naturale, dar cred că toate eforturile făcute până acum trebuie luate doar cu titlu de inventar și de articole bune pentru un CV universitar.

Totuși, există oameni care iau foarte în serios lucrurile acestea. Parțial pentru că nu le înțeleg sau n-au avut răbdarea să le disece obiectiv și meticulos, dar mai ales pentru că le convin. Din păcate, mulți dintre ei hotărâsc drumul pe care mergem. Nimeni nu va analiza contribuțiile la dezvoltarea teoriei economice ale cuiva care se prezintă ca profesor de economie la o mare universitate, darămite ale unui laureat al Premiului Nobel. Nimeni nu va face diferența între un model teoretic și realitate. E o miză folosită des chiar de către politicienii care înțeleg bine despre ce este vorba, dar le convine să li se justifice astfel acțiunile. Este o practică, dealtfel, folosită și în mediul privat. Un raport de consultanță este folosit de cele mai multe ori pentru a consolida decizia și nu pentru a decide. Dacă raportul este potrivnic felului în care bordul dorește să decidă, se comandă altul, cu datele de intrare ajustate în așa fel încât să iasă bine. Cu cât numele consultantului este mai mare, cu atât mai bine. De aceea, de foarte multe ori se preferă pe post de consultant o multinațională uriașă. Nu ideile din raport sunt importante ci faptul că decizia (deja luată) este confirmată. Consultanții creativi au căutare mai mică. Trăim, în definitiv, pe planeta funcționarilor, unde totul se acoperă cu hârtii.

Cred că am scris destul pentru un post. Fac și eu o șmecherie. Îi zic preambul postului de azi și îl continui altădată. Mă gândesc că și-așa e suficient de lung ca să nu fie citit…

110 răspunsuri to “Globalizarea șmecheriei – preambul”

  1. Marcel Says:

    @varujan, October 24th, 2009 at 3:03 am
    Bulls eye!

  2. eu****** Says:

    Draga Domnule Varujan,

    si daca imi este permis

    Draga Marcel,

    Intai as dori sa ii multumesc domnului Varujan pentru raspunsul amplu primit. Mai mult, ati raspuns si nelinistii mele legate de democratia in grupul minoritar. Mi-a venit inima la loc.

    Draga Marcel eu sunt economist si nu cred ca este bine sa generalizezi niste observatii pentru ca de exemplu EU, ca economist, NU MA SIMT in acel loc pe care l-ai rezervat tu economistilor.

    Dar ar trebui sa il contrazic pe domnul Varujan in ceea ce priveste eficienta programelor de restructurare economica, si aici paradoxal cred ca si Marcel – fizicianul- stie despre ce este vorba. Eu am lucrat pe astfel de programe si au avut eficienta. Cred ca Marcel stie despre ce este vorba.

    Programul a fost finantat de catre Banca Mondiala unde in aceea perioada lucra – surpriza -Stiglitz, laureatul Premiului Nobel. Programul a fost ff bine negociat de Departamentul Muncii din USA cu partea romana si sunt ‘proud’ ca am avut sansa de a lucra in acel program.

    Impactul programului in zonele afectate de caderea economica din 1994-1998 a fost limitat la suma alocata programului, si a aratat o cale. Efortul pe un loc de munca nou creat a fost intre 200-800 euro/loc de munca nou creat in programele de dezvoltare economica, cel putin in cele coordonate de mine. Probabil ca se putea face mai mult, daca, cel putin in parte programul era continuat cu buna credinta de catre partea romana. Nu s-a intamplat acest lucru si sunt „sick” de incapacitatea institutiilor romanesti de a continua programe care au aratat eficienta. Partea romana, uneori, carcaleste totul in interes personal sau de grup.

    Sunt convinsa ca sunt si alte modalitati de redresare economica si sociala si se poate discuta mult pe aceasta tema.

    In ceea ce priveste modelele economice parerea mea este ca ele sunt utile in SIMULARI si la ASTA ne FOLOSESTE ACUM – de exemplu in Managementul de RISC.

    Realitatea poate fi monitorizata si orice abatere intre model si realitate, teoretic, poate si trebuie sa fi urmata de corecturi in model. Realitatea ne impune si orice model ramane doar o proiectie.

    Noi nu traim in virtual ci in real si uneori asta ne ocupa tot timpul. Virtualul vine cand visam cu ochii deschisi sau in somn.

    Toate bune si sper fara suparare,

  3. Marcel Says:

    D-le Varujan,
    Imi pare bine ca nu sintem 100% pe aceeasi lungime de unda… eu am avut noroc de profi buni. Pe de alta parte, d-le Pambuccian, cine nu poate sa explice nu a inteles.
    Ingrijoratoare pentru mine este extrapolarea unor judecati de valoare explicatorii la situatii care cer metode cantitative. Mai mult, fiecare teorie creaza un numar de modele (cind teoria este chiar modelul, ceva-i putred, vezi mai jos); iar extrapolarea acestor modele dincolo de cadrul strict in care au fost create este un dezastru pentru toate aplicatiile rezultate. Pe calea asta intreaga stiinta devine corupta, pentru ca modelele au menirea de a testa o teorie, adica a incerca sa falsifice zisa teorie si nu reprezinta in nici un fel de aplicatie in sine. (Ca efect secundar pozitiv, poate mai poti si sa inveti ceva mai mult despre „comportamentul” teoriei.) Asta inseamna pentru mine „economiei ii lipseste alternativa de gindire”, i.e. teoria economica este egala cu modelul sau. Apoi mai vine si ceva amestec politic in ciorba asta, da’ nu vreau sa pornesc pe calea asta pentru ca nu-i blog-ul meu si nu cred ca ma pot tine la DEX pe tema asta…

    Draga EU:
    N-am nimic cu economistii, ci cu faptul ca furnizeaza prea multe pirghii politicienilor (exact tema postarii de pe blog). Din pacate am vazut si mai rau, cind oamenii de stiinta fac politica, Asta-i cum ar veni „the inmates are running the asylum”. Despre simulari vezi ce spun despre modele. Acolo cred ca faci o eroare sau macar o omisiune, pentru ca ciclul natural ar trebui sa fie (dupa capul meu) asta: teorie -> model -> aplicatie -> feedback -> teorie. Un model controlat prin parametrii – si aplicind metoda ta obtii un model controlat EXCLUSIV prin parametrii – creaza monstrii.

    • varujan Says:

      Eu n-aș zice chestia cu profesorii cu atâta convingere. Am senzația că stau de vorbă cu cineva foarte tânăr care nu pune lucrurile la îndoială cine știe ce. Oarecum, regăsesc felul meu de a gândi de la 20 de ani. Atunci scepticismul unora dintre profesorii mei mi se părea absurd. Între timp, am devenit eu însumi foarte sceptic în ceea ce privește orice construcție teoretică. O privesc ca pe o chestiune frumoasă în sine, iar dacă simt că are și oarece utilitate cu atât mai bine. Teoriile nu prea au cum să fie testate, cred eu. Rolul unui experiment este să infirme sau să limiteze, nu să confirme ceva. O teorie poate fi utilă într-o situație dată, dar niciodată adevărată decât în raport cu premizele pe care se fundamentează. Iau iar un exemplu clasic: mecanica relativistă poate explica devierea razei luminoase de la o dreaptă euclidiană în apropierea unei mase mari. Asta înseamnă că este mai aproape de realitate în acest caz decât, să spunem, mecanica newtoniană. Asta nu înseamnă însă ca este în orice situație mai aproape de realitate decât mecanica newtoniană. Asta nu înseamnă nici că natura geometrică a spațiului este în vreun fel, nici măcar că ceea ce numim spațiu are vreo natură geometrică, nici măcar că ceea ce numim spațiu are o structură continuă sau discretă și că i se poate asocia o structură geometrică. Înseamnă doar că mintea noastră are, în acest moment, un instrument (geometria) care o ajută să să își reprezinte lumea într-un mod acceptabil de comprehensibil. În realitate, cred că nimeni nu are habar cum este lumea în care trăim. Nici n-ar avea cum, pentru că lumea așa cum o percepem senzorial diferă enorm de cea percepută de o albină sau de un liliac. Singura chestie practică este că si noi și albinele și liliecii sesizăm un copac, de exemplu, și nu dăm cu capul în el. De aceea, atunci când mă refer la o construcție teoretică, singurul lucru la care mă pot gândi este măsura în care este convenabilă pentru a simplifica și înțelege o situație concretă dată. Inginerul știe să facă lucrul acesta aproape instinctiv și pentru asta îl admir. Pentru un economist însă, instrumentele teoretice sunt încă foarte departe de sensul practic pe care îl au cele folositoare inginerului.
      Felul de a gândi al inginerului este o combinație interesantă între teorie și instinct. Este un alt fel de a gândi decât cel al matematicianului și acum regret că nu m-am format așa. Economistul, spre deosebiure de inginer, are în ziua de azi doar instinctul de partea sa. Alternativele de gândire într-un domeniu ghidat de instinct sunt cu mult diferite de cele din geometrie, de exemplu, unde alternativa vine din adeziunea la un sistem de axiome sau la altul. Sigur, vorbesc despre un instinct educat, adică dobândit în urma unui număr mare de situații cunoscute, disecate și pentru care, cel care își formează un asemenea instinct, crede că are o explicație rezonabilă.

  4. parvan Says:

    Si totusi … pe cand postul despre raportul Stiglitz-Sen-Fitoussi … pentru ca este totusi un raport public cu problematici multiple nu doar modelare matematica (eu sunt interesat de masurabilitate si indicatori propusi).
    Inteleg ca introducerea poate face aprecieri generale la raport fara sa trimita la el i la o teorema anterioara demonstrada pe wikipedia … dar introducerea asta are logica doar daca e urmata de cuprins.

    Va rog sa-mi scuzati nerabdarea dar … chiar va citesc cu interes de mult timp …si acum deja se face o luna de cand nu exista continuarea promisa … si tot revin … si nu gasesc decat comentarii care au divagat destul de mult. Asa ca azi m-am hotarat sa postez primul comment … pentru a va spune ca aveti si cititori interesati de substanta posturilor. Scuze daca am fost impertinent.

  5. Marcel Says:

    @ varujan

    Nu prea ma prind eu despre ce-i vorba in propozitie (tre’ sa fie ca m-am lasat de fumat)…
    Nu stiu daca fac o greseala replicind, dar o fac oricum, sub impresia ca asta se astepta.
    Am terminat matematica si daca as lua totul de la capat, tot asa as face, desi n-am profesat decit un an. N-am nici un regret ca nu m-am facut inginer (doctor, da).
    Nu sint nici tinar si nici un teoretician; ca sursa principala de venit am un parteneriat de productie si instalare a pompelor de caldura „sol/apa-aer” si „aer-aer” cu recuperarea caldurii din aerul viciat din interior. Activez in nordul Europei. Ma ocup in principal de vinzari catre firme, nu am clienti privati; din cind in cind conduc si lucrari, mai ales in proiecte de comanda si control. Nu exista oameni mai pragmatici decit salesmenii profesionisti – vinzi atunci maninci, nu te uiti. Am activat ca profesionist in domeniul organizarii.
    Dar inca o data, am avut profi buni. Am o pregatire teoretica extrem de solida. Pot sa intru in discutii cu oricare fizician, matematician sau economist; plus stiu cam tot ce se poate sti despre agenti termici, desi am fost corijent la chimie. Si nu-i un handicap in ceea ce fac, dimpotriva. Pot programa in C++ si Mathematica (efectiv, nu doar asa ecuatia de gradul doi).
    Acuma-i asa: eu sint un sceptic („credul” ii un cuvint frumos pentru „prost”), dar nu sint pesimist. Cred ca putem cunoaste, explica, modela, masura si schimba. Asta am invatat din ingineria de proces. Si mai stiu ca oamenii cad usor „victime” logicii si explicatiei pertinente. Inginerii buni lucreaza dupa principii clare (stiinta pentru ei este reprezentata de „lozinci”). Cei care lucreaza doar dupa intuitie sint „nothing to have” cam ca in IT.
    La unison cu „parvan”, o analiza a raportului Stiglitz se cere (chiar pe puncte si paragrafe). Eu am citeva puncte de vedere (mai ales despre cum poate fi cuantificata concluzia de acolo- NU POATE) dar astept cu interes un input.Pina atunci….

    Cu stima,
    Marcel

  6. Dispecer Blogosferă Says:

    În seara asta am văzut un om care încearcă să se explice. Şi, dacă apelez un pic la memorie, pot conchide că asta a făcut mereu. De la o vreme, nu mai poţi oferi la serviciu o explicaţie rezonabilă pentru lipsa de performanţă. Şi asta, pentru că se poate şi mai rău. Există cineva, persoană importantă, nu dau nume, care a brevetat fericit statutul de inginer în metalurgie cu hobby-ul de ministru al finanţelor publice. Altfel spus, stagiul de “manageraş” la fabricile unui primar ce a brevetat schimbatul bordurilor anual, a devenit un curs de perfecţionare aplicată pentru viitorii ordonatori de credite. Zău aşa. În fine, premierul desemnat Croitoru mizează în continuare pentru un economist, cu grad de doctor în ştiinţe şi ingineria materialelor…

  7. ezragsit Says:

    Dragă Varujan,

    Desemnarea lui Croitoru, ca şi o eventuală altă desemnare care să nu ţină cont de voinţa majorităţii, pot fi paşi într-o manipulare, efectuată prin denaturarea art.103 din Constituţie, având scopul final de-a permite lui Traian Băsescu să dizolve Parlamentul.

    Dizolvarea Parlamentului nu este posibilă în ultimele şase luni de mandat.

    Dar dizolvarea Parlamentului nu este posibilă nici în cazul unei situaţii de urgenţă!

    Reglementarea definirii şi a mecanismului de instituire a stării de urgenţă revine în întregime Parlamentului.

    Rămâne întrebarea dacă starea economică, sanitară şi socială dezastruoasă (nu se pot plăti salariile şi pensiile decât luând integral sumele necesare prin împrumuturi; starea de urgenţă medicală, în condiţiile în care Guvernul a făcut „economii”, lăsând în săptămânile fatale în care gripa nouă a scăpat de sub control ţara fără vaccinul absolut necesar; situaţia socială dramatică) justifică sau nu instituirea unei stări de urgenţă, care să se menţină până ţara ajunge iar capabilă să asigure veniturile şi bună-starea populaţiei, iar creditele contractate în acest an sunt în mod semnificativ restituite!

    Evident, Preşedintele poate respinge orice lege votată de Parlament.
    De două ori!

  8. Andrei Says:

    asteptam continuarea

  9. echos Says:

    nice and coll..;)
    In sfarsit cateva minute petrecute interesant. Pacat ca efectele acestor „minute” le simtim altfel

  10. intrebatorul Says:

    Buna ziua,
    Asteptam cu interes continuarea

  11. Metalshrine Says:

    http://www.mediafax.ro/politic/geoana-si-pambuccian-au-semnat-un-acord-pentru-sustinerea-liderului-psd-in-cursa-prezidentiala-5139498/
    Vasazica toata libertatea de care vorbim este fum si ceatza… Sustinem socialismul-spre-comunism in viteza a patra… Foarte frumos, tovarase!

  12. Metalshrine Says:

    Opa…avem moderatie mai nou 😆 Sa fie de inspiratie pesedista treaba asta?

    • varujan Says:

      Nu frate, e doar filtrul de spam care mai da rateuri… Probabil ca se sperie si bitii astia cand mai dau de câte un text taliban. Eu mai degrabă m-aș gândi de ce un om care neagă statul și gândește atât de liber a ales în felul ăsta. Și atunci aș găsi poate singur răspunsul și n-ar mai fi nevoie de bazaconiile de care s-a speriat filtrul de spam 😀

  13. Metalshrine Says:

    Nu, domnule, textul meu nu este taliban ci denota o dezamagire crunta. Oricare ar fi motivatia dumitale pentru faptul ca ai ales asa eu nu pot gasi vreun motiv pentru care un om s-ar alia cu marioneta unui criminal ca ilici…

  14. anarchix Says:

    Domnule Pambuccian,

    as dori sa aud (auzim) o pozitite oficiala cu privire la ultimele evenimente din politichia romaneasca.

    Raspunsul (care e de preferat sa cuprinda si pe cel dat lui Metalshrine) este extrem de important pentru foarte multi care va urmaresc evolutia.

    From the land of the free and home of the brave, have a great day!

  15. stelian grigore Says:

    va felicit pentru semnarea ieri a unui acord ictoric pentru romania o fac in nume personal dar mai ales in numele celor aproape trei mii de nemteni care mi-au dat votul pentru a fi astazi cu deplina responsabilitate consilier local al uniunii elene din romania . sper ca voi reusi in timpul scurt ramas pana duminica sa-i lamuresc de uriasa importanta a acestui gest care va avea o influenta benefica pentru toti cei care simt cu adevarat romaneste indiferent ce sange le curge prin vene . asa sa ne jute dumnezeu

  16. stelian grigore Says:

    va felicit pentru semnarea ieri a unui acord ictoric pentru romania o fac in nume personal dar mai ales in numele celor aproape trei mii de nemteni care mi-au dat votul pentru a fi astazi cu deplina responsabilitate consilier local al uniunii elene din romania . sper ca voi reusi in timpul scurt ramas pana duminica sa-i lamuresc de uriasa importanta a acestui gest care va avea o influenta benefica pentru toti cei care simt cu adevarat romaneste indiferent ce sange le curge prin vene . asa sa ne ajute dumnezeu

  17. Bogdan Says:

    Poate ne explicati si noua care este modelul matematic care v-a condus la decizia asta? http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6581004-video-psd-grupul-minoritatilor-nationale-semnat-acordul-sustinere-lui-mircea-geoana-presedintele-psd-raman-dator-lui-pambuccian.htm

    V-am avut profesor si va respect foarte mult dar de astazi blogul meu are un link in minus… cel spre blogul dumneavoastra! Aici parerea mea despre Geohanis: http://www.pixme.org/social/din-nou-despre-alegeri/3307

  18. Florin-Nicolae Says:

    off-topic: http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6581004-video-psd-grupul-minoritatilor-nationale-semnat-acordul-sustinere-lui-mircea-geoana-presedintele-psd-raman-dator-lui-pambuccian.htm?cfat=

    DE CE?

  19. anarchix Says:

    Bogdan,

    e prima oara cand vad link-ul.

    Dumnezeule, si ne miram ca Ciuhandru afirma ca Basescu e comunist.

    Domnule P, chiar asa va e frica ca nu mai intrati in parlament? UNde va sunt principiile libertariene pe care le clamati cu orice ocazie? Imi pare rau, dar singura concluzie pe care o pot trage este ca sunteti ca ei. Care ei? Comunistii! Ne-ati mintit, domnule! Sa va fie rusine!

    Presedintele chiar avea dreptate in ceea ce va privea pe toti din casa de prostitutie numita actualul parlament al Romaniei.

    Mergeti acasa, uitati-va in oglinda si daca aveti un minim de decenta cereti-va scuza electoratului si apucati-va de meseria de baza!

  20. Razvan Says:

    Voi comenta si eu aici, pentru ca nu stiu unde altundeva mi-as putea exprima o parere referitoare la „acordul istoric”. Domnule Pambuccian, asa cum probabil stiti, dumneavoastra ati avut o gramada de voturi ale IT-istilor. L-ati avut si pe al meu. Nu va suspectez de prostie, fereasca D-zeu. V-ati facut probabil un calcul, vreti sa obtineti ceva in plus pentru grupul minoritatilor pe care il reprezentati acolo. Dar sper ca ati luat in considerare si faptul ca veti pierde un important segment de sustinatori. Pentru ca, statistic vorbind, IT-istii nu prea ii inghit pe comunisti. Asta va e limpede, sper. Eu unul sunt dezamagit. Trebuia sa va ganditi si la noi.

  21. aurora Says:

    ce are sula cu prefectura? blogul asta nu e despre politica (sau scrieti aici fara sa cititi?), de ce nu intrati pe siteurile de stiri sa va spuneti parerea despre acord?

    ceva logica, un dram de consecventa, mai putina indignare cotcodacita in locul nepotrivit, asta va doresc, draga razvan, draga anarchix.

  22. Marcel Says:

    Long time no see! Dupa cum vedem dus ii timpu’ Stiglitz-ului…
    Intrebarea-i daca Varujan Pabuccian a ales gresit, iar intrebarea generala ii de ce aleg liberalii ca si Varujan Pambuccian, adica merg pe mina PSD, desi PDL este un partid liberal, cel putin in nume? De ce nu merg liberalii pe mina lui Basescu?
    Dupa briciul lui Occam ar fi simplu: avantajul reciproc, peste capul alegatorilor. Raspunsul mai profund ii asta: alegerile suboptimale, pe romaneste alegerea intre doua rele, nu prea au sens, sint arbitrare. Asa ca alegerea finala ii de fapt o chestie complet subiectiva.
    Sa recapitulam: un rahat poate fi consumat in stare proaspata sau statut. Pambuccian are, evident, un privilegiu…
    Ceilalti vor servi statut cu nuante de portocaliu sau roz, ca tot aia-i…
    (Asta indiferent ce-ar profesa tot felul de Funeri, Ciolosi si alti ‘telectuali cu lustru; va spun eu asa pre limba lor Les jeux sont déjà faits, c-ati votat prost si anu’ asta. Ce face Pambuccian ii doar damage control.)

    Salut bobor!

  23. hash Says:

    D-le Pambuccian, m-ati dezamagit crunt. De ce-ati facut asta, odata ca reprezentant al minoritatilor, si apoi in calitatea dvs de om moral? Asteptam replica dvs. Sau preferati sa va eschivati de la intrebarile incomode?

    Sa intelegem ca blogul e numai pentru vreme buna?

    • varujan Says:

      @hash
      Păi cred că am tot spus de ce cât se poate de public și prin mai toată mass-media. Blog-ul ăsta nu e un loc în care să dau mrsaje politice. Am tot scris pe-aici că îmi doresc să îl tin departe și de politică și de tehnologie. Nici măcar în propria campanie electorală nu l-am implicat. Blog-ul nu e nici de vreme bună, nici rea. În general, nu are conotații meteorologice.

      @all
      Îmi pare rău că nu am mai scris demult. Am perioade când nu nu se leagă nimic în scris. Nici o legătură cu campania de acum sau orice altceva. Pur și simplu nu se leagă.

  24. Adrian I. Pop Says:

    Ba se leaga bre. Las+o dreq. nu vezi ca suntem tot mai multi care te apreciem? Las-o in alternativa calului de politica. Mai ales in asemenea momente poti spune anumite chestii. bea o bere si vei pisha mai ushor un articol mai coerent, daca coerenta reprezinta problema. Hai Varujane, nu ne dezamagi, asteptam ceva nou, caci ne placi.

  25. Adrian I. Pop Says:

    publicitate electorala: berea consumata in exces stimuleaza ejacularea precoce a urinei. Bonus: curăţă organismul de viruşi!

  26. dracu Says:

    domnule Varujan,
    pe langa subiectul tratat de dumneavoastra, dar e un subiect pe care il consider important.

    Catavencu publica o informatie cum ca o firma pe care ati achizitionat-o de curand, a castigat un contract cu statul. dupa ce ati achizitionat-o dv, fireste, pt ca inainte nu prinsese. valoarea: 300.000E.

    si ca aceeasi firma a dv a participat si la un contract pt min justitiei, de 5 mil E. pierdut, dar contestat de firma.

    in calitate de cetatean care v-a votat, mi-ar face placere sa puteti infirma aceste acuzatii.

    • varujan Says:

      Păi hai să vedem punct cu punct despre ce este vorba:

      1. În toamna anului trecut, domnul Tatomir m-a rugat să îi țin acțiunile în păstrare pe perioada în care este GM Microsoft România, pentru că cei de la Microsoft considerau un conflict de interese situația în care ar fi rămas proprietarul propriei companii. Cei de la Microsoft au acceptat această formulă și, lucru pe care l-am declarat și public, am devenit păstrătorul acțiunilor sale pe perioada respectivă. Cum în sistemul legislativ românesc, spre deosebire de cel anglo-saxon, nu există o formulă de terț de încredere care păstrează acțiunile unui proprietar pe perioada în care acesta este într-un conflict de interese, am devenit formal proprietarul cabinetului. Toate aceste lucruri au fost făcute în mod public, clar și fără nici unechivoc. Așadar, CCT srl este în mod formal firma mea, dar ea a fost, este și va fi firma domnului Tatomir. De ce a avut încredere în mine să îmi încredințeze acțiunile sale, este o chestiune care ține de încrederea pe care o are lumea în general în mine și de faptul că suntem prieteni, prietenia fiind un lucru destul de rar, cred eu. Din păcate, în ultimul an am evitat să mai stăm de vorbă, să ne mai vedem nu mai zic, tocmai pentru a nu îi creea probleme la compania la care lucrează.
      2. Când am preluat (formal, repet) compania, portofoliul ei de contracte era în aceeași proporție ca și acum de 30% contracte de stat (majoritatea cu administrație publică locală), 60% contracte cu mediul privat, lucru extrem de simplu de verificat.
      3. Am mizat foarte mult pe o direcție de dezvoltare, cea legată de fondurile structurale, bine pregătită de către domnul Tatomir, dar care s-a dovedit extrem de păguboasă în contextul românesc al anului 2009. Lucrul acesta a făcut ca din 27 de angajați CCT să se restrângă la 6, renunțând aproape complet la consultanța în domeniul fondurilor structurale. Activitățile pe care s-a concentrat au rămas cele tradiționale, adică cele legate de consultanța generală de IT&C și mai ales cea de securitate IT, domeniu în care CCT deține competențe și certificări foarte puternice. Principalii clienți sunt din sistemul bancar și din organizațiile mari private în care securitatea informatică este o chestiune importantă. În zona de consultanță IT, Microsoft a fost pierdut din portofoliul CCT pentru a evita orice fel de posibile acuzații de conflict de interese, iar de un an încoace eu nu mai vorbesc în nici un fel despre Microsoft, din același motiv. Celelalte companii pentru care CCT realiza consultanță în domeniul IT&C și-au redus și ele simțitor cheltuielile cu consultanța din cauza crizei economice, așa că singurul domeniu interesant rămas în portofoliu a devenit cel de securitate IT. După disponibilizările făcute, acesta s-a dovedit acoperitor în ceea ce privește cheltuielile.
      Evident, o asemenea decizie o iei în momentul în care constați că există în companie zone care consumă și nu au nici o șansă să producă. Nu analizez motivele, dar le poate deduce oricine cunoaște cât de cât modul în care s-au derulat lucrurile privind fondurile structurale în 2009. Am preferat însă să stau deoparte și să nu intervin în nici un fel, tocmai pentru că pentru mine cel mai important lucru a fost (și așa am convenit cu domnul Tatomir că voi proceda) să respect regulile jocului, alea doar teoretice pentru marea majoritate, pe care le învață copiii în familie sau la școală în primii ani de viață. Dealtfel, am convenit de la bun început cu domnul Tatomir că îi voi păstra acțiunile și cam atât. Asta e… Îmi pare rău pentru cei disponibilizați, dar cred că nimic nu ar fi justificat o intervenție a mea în vreun fel și nu cred că am vreo vină pentru faptul că proiectele se câștigă așa cum se câștigă în România. Sunt specialiști foarte buni și cred că și-au găsit repede ceva de lucru, pentru că și cei care câștigă proiecte au nevoie de oameni care să le scrie bine.
      5. Singura mea activitate în CCT a fost legată de rebranding și definirea unor noi direcții de dezvoltare. Acestea din urmă s-au dovedit însă mult prea mult legate de finanțarea clienților CCT, iar speranțele că ea este posibilă prin accesarea fondurilor structurale s-a dovedit a fi o iluzie. Așa că, din luna iulie m-am hotărât să mă mărginesc la păstrarea acțiunilor domnului Tatomir, ultima dată când am mai trecut pe la CCT fiind în septembrie, iar convorbirile telefonice cu cei din CCT fiind rare și pur informative după această lună. Lucrurile acestea sunt iar ușor de verificat.

      Și acum în legătură cu cele scrise în Cațavencu:

      6. CCT nu a avut (dincâte știu) și cu siguranță nu are (în ultimul an) nici un contract cu Ministerul de Finanțe, lucru iarăși foarte ușor de verificat. La Ministerul Justiției a participat, este adevărat, nu știu în ce condiții (dacă în consorțiu cu cineva sau singur) și habar n-am în ce constă proiectul în sine. Le-am cerut expres celor din CCT să nu mă informeze niciodată despre contractele pe care le pot avea cu statul. De aceea, nu știu amănunte, dar îi pot întrba pe cei care s-au ocupat de acest proiect. În orice caz, probabil că valoarea totală a proiectului este de 5 miloane, suma care ar fi fost încasată de către consultant reprezentând o fracțiune mică din aceasta. Oricum, contractul a fost pierdut iar contestația pierdută și ea. Nu am avut niciodată nici un fel de discuție cu nimeni de la Min. Justiției și cred că nu am călcat pe-acolo în viața mea. Este un domeniu foarte departe de cel de care mă ocup. Dealtfel, singurul minister în care mă poate vedea cineva este cel al Comunicațiilor.
      7. Din fericire, operatorii de comunicații țin timp îndelungat factura detaliată a convorbirilor telefonice și sper că serviciile specializate le-au și înregistrat pe toate. Lucrul acesta m-ar scuti de la orice explicații. Un lucru este foarte limpede: în momentul în care am făcut disponibilizările am renunțat la orice venit de la CCT (trebuie să-mi actualizez aici declarația de avere), profit n-am ridicat niciodată, iar pentru un prieten cred că merită să fii păstrătorul unor acțiuni.
      8. În articol se face referire la faptul că sunt armean. Aș spune aici un lucru simplu: păi tocmai de-aia. În general, oamenii cred despre cei din jur că ar acționa așa cum ar face-o ei înșiși dacă ar fi în locul lor. Există însă și excepții, iar chestia cu armean face parte din categoria asta.
      9. Încerc să înțeleg nevoia celui care a scris articolul să scrie în felul acesta. Cred că explicația stă în finalul articolului. Da, am acordat sprijin parlamentar PD-L, după eșuarea proiectului Johanis. Azi am explicat și de ce și în ce constă sprijinul acordat. Și dacă tot nu și-a explicat nimeni de ce nu am vrut să particip la guvernare ci să acord doar un sprijin parlamentar (și ăla condiționat) probabil că eseul pornit din cum am face dacă am fi noi în locul lui a încercat să își explice lucrurile în acest fel. Cred că e mai simplă explicația publică pe care am dat-o azi la investitura guvernului.

  27. dracu Says:

    si link-ul
    http://catavencu.ro/deputatul_pambuccian_si_a_umplut_bocceaua_cu_300_000_de_euro_de_la_finante-11888.html

  28. Andrei B Says:

    E Beton!

    Bine c-ai lamurit problema barem pentru cititorii tai… 😉
    //a

  29. Razvan Says:

    Haide Varujan, scrie-ne ceva frumos acum, de sfarsit de an!

  30. ZaffCat Says:

    La multi ani!

  31. Andreea Pavel Says:

    Buna ziua. As vrea sa intru in posesia unei adrese de e-mail unde va pot scrie. Intentionez sa va solicit ajutorul in redactarea unui capitol din teza de licenta care are ca subiect genocidul armean si inechitatea sistemului de relatii internationale (pornind de la lipsa de reactie a marilor actori politici internationali etc).

    Va multumesc anticipat!
    Andreea Pavel.

  32. Adrian I. Pop Says:

    La Multi Ani! Si un 20-10 minunat in care sa ne mai incanti cu insemnari interesante pe noi, cei care te citim.

  33. dracu Says:

    @varujan
    multam pentru lamuriri.

    mi se pare importanta contradictia dintre afirmatia catavencilor ca CCT nu a avut contracte cu statul pana sa preluati actiunile, si cea a dumneavoastra ca 30% dintre contracte erau si inainte de preluare cu statul.

    daca imi permiteti, v-as sugera sa cereti un drept la replica celor de la Catavencu, pentru ca acest articol va poate afecta imaginea.

    „proiectul Johannis” personal mi s-a parut o himera, in cel mai fericit caz. dar as putea spune ca sunt multumit pana acum de cum am votat.

  34. Bibliotecaru Says:

    @ Varujan Pumbaccian

    Stimate domn,
    Care ar fi condiţiile în care aţi accepta funcţia de premier al României?

  35. Bibliotecaru Says:

    @ Varujan Pumbaccian

    Măsurarea cu piatra şi ruleta nu va fi niciodată asemănătoare, pentru că piatra face pleosc la suprafaţa apei şi nu la fundul fântânii, acolo unde ajunge ruleta. Nu mai vorbesc despre sunetul care fură timp de la pleosc la ureche şi de precizia măsurătorii. Aproximativ, da…

    Am ridicat această problemă pentru că în general politica foloseşte măsurătoarea unor lucruri diferite pentru a le compara.

    Eu v-am urmărit vorbind la televizor şi aveţi o mare calitate, ocoliţi logoreea care nu spune nimic, cum se spune pe alte meleaguri, bullshitul. De aceea am încredere în dumneavoastră şi vă întreb… cam câţi dintre parlamentari României credeţi că înţeleg măcar conceptul de Buget de Stat şi diferenţa dintre active şi pasive, cam câţi înţeleg că pensiile obişnuite au un fond obţinut prin contribuţie şi nu se poate da după ureche cât doreşte fiecare, ci există o formulă statistică care face legătura dintre contribuţie şi valoarea pensiei? Dumneavoastră veniţi şi vorbiţi despre modelarea matematică a fenomenelor socio-economice şi le aplicaţi unor parlamentari pentru care şi derivata este un mister (desigur, nu vorbesc despre toţi, doar despre majoritate… o majoritate care defineşte democraţia). Faceţi un sondaj de opinie printre colegii dumneavoastră pentru a vedea câţi mai ştiu soluţiile ecuaţiei de gradul al doilea… veţi avea o surpriză, sunt convins.

    Recunosc că nu am avut răbdarea de a parcurge cele 300 de pagini ale raportului, habar nu am ce conţine. Vă cred însă pe cuvânt.

  36. Bibliotecaru Says:

    @ Varujan Pambuccian
    Scuze pentru greşeala numelui de mai sus.

  37. Andreea Pavel Says:

    Asa de bine l-ai urmarit la televizor 😛

  38. Andrei Says:

    @ varujan

    ai renuntat la site? ca nu se mai intampla nimic de prea mult timp

  39. eu****** Says:

    Acum ca lucrurile par ca s-au mai asezat, putem spune ca ministrul de finante cu specializare in studiul materialelor numai este, dar ca din nefericire avem ceva ce seamana cu „fat cat”- asa cum a fost descrisa specia de catre Obama.

    As fi dorit ca 2010 sa imi aduca un prim-ministru – ca de exemplu, Lucian Croitoru – sau un ministru cu o reala gandire economica si cu o coloana vertebrala capabil sa opreasca derapajele/exagerarile financiare. Nu avem specialisti pregatiti si nu avem dorinta politica de a ii promova pe cei cativa care sunt langa noi.

    Cine sa gandeasca si sa puna in practica politici economice??? Nu este rau ca se discuta pe blog despre posibitatea de a relansa economia, dar cine isi asuma responsabilitatea de a le pune pe hartie, de a le sustine si propune in Parlament si in final sa le vedem in practica.

    Trist, nesfarsit de trist, ca, in general vorbind, suntem simpli spectatori neputinciosi la spectacolul unui dezastru economico-social. Am incercat destul de mult sa nu fiu aici, „but no chance”.

    Vreau sa vad un orizont, vreau sa vad solutii reale care pot reduce durata crizei in economiei, vreau sa stiu cand si vreau sa simt in propriul buzunar si in business ceva mai bine. Oare cand se va intampla???

  40. Razvan Ungureanu Says:

    imi plac posturile tale:)

  41. Razvan Ungureanu Says:

    Acum am intrat pentru prima data pe site si am o ora si ceva de cand sunt tot pe el

  42. eu****** Says:

    Draga Domnule Pambuccian,

    Se va intampla probabil o mica revolutie in piata financiara din lumea aceasta.

    La urmatorul summit G20 (oare am gresit numarul???) din aprile 2010 se pare ca se va aproba taxarea TAXA TOBIN aplicata insa numai tranzactiilor interbancare.

    Gresesc? Ce ne mai spuneti?

    Astept comentariile de primavara de la Dvs. si va multumesc.

    Cu consideratie,
    Un simplu trecator/blogotor comentator

  43. Iulian Says:

    Poate ar trebui sa puneti mai mult suflet in cea ce vreti sa spuneti, sunteti prea academic, pardon, didactic pentru un subiect asa de relaxant.
    Stiti de ce merge tara asta prost? Ca oamenii nu mai pun suflet in ce fac!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: