Amintiri din viitor (II)

China a fost una dintre primele regiuni ale lumii în care au fost utilizate obiecte standardizate pentru a înlocui trocul și a facilita schimburile de bunuri. Pentru ca o marfă să aibă semnificație monetară, sunt necesare câteva condiții. Prima este aceea că marfa respectivă este acceptată în orice fel de operațiune de schimb. Adică orice posesor al unui bun este de acord să își înstrăineze bunul în schimbul unui număr de unități monetare. O a doua condiție pe care trebuie să o satisfacă moneda este neperisabilitatea. Evident, o monedă care poate fi ușor distrusă nu va fi acceptată ca un intermediar de troc. O a treia caracteristică o reprezintă portabilitatea, adică ușurința de a o transporta. O a patra caracteristică o reprezintă divizibilitatea, ceea ce permite o granularitate mare în stabilirea unui schimb acceptabil în cadrul unei tranzacții. O a cincea caracteristică o reprezintă uniformitatea sa. De exemplu greutatea și uniformitatea elementelor ce o compun în cazul în care vorbim de o monedă metalică. O a cincea caracteristică, la fel de importantă ca prima o constituie constanța în timp a masei monetare. Orice creștere a acesteia duce la inflație și are drept consecință îngreunarea ciclului economic și sărăcirea populației.

Primele monede utilizate în China au fost cochiliile de melci din familia Cypraeidae, suficient de rezistente și de uniforme. Acest tip de monedă a circulat în China în perioada dinastiei Shang (1675îC-1029 îC). Spre sfârșitul acestei perioade, din cauza lipsei de cochilii în nord-estul Chinei, au apărut imitații ale monedelor cochilie realizate din porțelan, os, piatră, jad, aur sau cupru. Monedele de cupru care imitau cochiliile melcilor marini au început să câștige teren și s-au impus la sfârșitul dinastiei Shang ca principal mijloc de schimb.

 cowrieshells i_china_cowrie

Încetul cu încetul monedele din metal au abandonat forma cochiliei și s-au aplatizat, au început să fie inscripționate și să se standardizeze, răspunzând astfel nevoii economiei de a avea un mediu monetar cât mai predictibil pentru facilitarea schimburilor. Monedele cochilie s-au păstrat în unele locuri foarte mult timp. Istoricul arab Masudi din Bagdad menționează utilizarea lor În insulele Maldive în secolul 10 dC, iar în secolul 17 un navigator francez povestește despre ciudatele monede din scoici utilizate în Maldive și în Bengal.

Moneda chineză a evoluat însă spre moneda de metal, metalul folosit cu precădere fiind cuprul și bronzul. În 907 dC, odată cu căderea dinastiei Tang, China a trecut printr-o perioadă de mare instabilitate politică. În Nord s-au succedat cinci dinastii în jumătate de secol iar în Sud s-au format peste zece regate independente, fiecare condus de o dinastie diferită. În regiunea Sichuan dinastia Shu a bătut propria monedă utilizând metalul cel mai la îndemână acolo, adică fierul. Monedele din fier erau mari și grele. Unul dintre cronicarii vremii povestește că pentru a cumpăra orez erai nevoit să cari după tine o dată și jumătate greutatea sa în monede de fier. Așa se face că au apărut depozite de monede de fier care emiteau titluri de valoare utilizabile în schimburi de bunuri ca simbol al monedelor pe care le reprezentau. Erau mai ușor de transportat iar operațiunile de stocare a monedelor de fier și de clearing le efectuau neguțătorii de bani care au profitat imediat de pe urma acestei situații. În timp, hârtiile de valoare au început să fie tranzacționate ca simboluri monetare în sine. Între timp, China se reunifica sub dinastia Song. Odată cu încorporarea regatului Sichuan în Imperiul Chinez, administrația imperială a încercat în zadar să rezolve problema taxării în moneda imperială, comercianții locali și populația preferând să utilizeze în continuare vechea monedă de fier și hârtiile de valoare care o reprezentau. În 993, încercările administrației imperiale de impunere cu forța a monedei de bronz a Imperiului au generat o revoltă a provinciei, înăbușită destul de repede, dar purtând în ea un semnal clar pentru autorități. Rezistența monetară a provinciei Sichuan l-a determinat pe noul ei prefect Zhang Yong să reglementeze în 1005 regimul hârtiilor de valoare și să limiteze la 16 numărul terților de încredere care puteau emite asemenea hârtii pe baza monedei de metal tezaurizate la ei. Aceste hârtii de valoare numite jiaozi s-au depreciat însă destul de rapid și, în ciuda reglementării lor stricte, au ajuns să nu mai poată fi onorate ceea ce a creat instabilitate în provincie. A fost primul experiment ratat cu fiat money. Prefectul care i-a succedat, a ordonat închiderea celor 16 centre care emiteau titlurile de valoare și despăgubirea populației. Și probabil că totul s-ar fi încheiat aici dacă următorul prefect al provinciei, Xue Tian nu ar fi decis revenirea la jiazi odată cu o reglementare și mai strictă și înființarea unor birouri de schimb care realizau, pentru un comision de 3%, conversia între hârtiile de valoare și moneda imperială. Emisiunea de hârtie a fost plafonată la valoarea de 1.25 milioane de guani, obligând ca birourile de schimb să mențină o rezervă în monedă metalică la nivelul a 360000 de guani. Reglementați astfel, banii de hârtie și-au menținut valoarea, fiind apreciați de către populație și negustori.

Dinastia Song și-a început domnia cu reforme majore administrative și tehnologice. Utilizarea pe scară largă a noilor tehnologii în agricultură a dus la o abundență fără precedent a produselor alimentare, ceea le le-a făcut accesibile întregii populații a Chinei. Rezultatul a fost dublarea populației de la 50 de milioane în perioada dinastiei Tang la 100 de milioane în perioada dinastiei Song. O populație mai numeroasă și o economie în expansiune făcea necesară regândirea masei monetare. Sigur, o soluție simplă ar fi fost păstrarea masei existente și divizarea ei în subunități mai mici. Dar și această soluție necesita mai mult suport metalic pentru monedă. Oarecum, problema era asemănătoare cu cea din Imperiul Roman care a dus la denominarea monedei de argint. Numai că dinastia Song avea la dispoziție experimentul reușit din provincia Sichuan. Reușit pentru moment. Pe termen lung, hârtiile de valoare s-au devalorizat rata de schimb căzând până în anul 1105 de la 1:1 la 1:4. Începea însă și o perioadă politico-militară dificilă pentru Imperiul Song. Nordul Chinei începea să dea semne serioase de instabilitate iar Imperiul trebuia să facă față atacurilor venite din partea noului stat manciurian Jin, incursiunilor mongolilor precum și răscoalelor din nord-vest. Atacat de mongoli, acesta a pierdut complet în 1234 dominația asupra Nordului Chinei, dar și accesul la resursele de cupru de acolo. Lipsa de lichidități într-un imperiu în care taxele erau percepute cu precădere în bani a slăbit statul dar a produs și o puternică deflație lovind producătorii agricoli care își vedea producțiile din ce în ce mai puțin vandabile. A fost momentul în care s-a apelat substanțial la emisia de bani de hârtie neacoperiți de nimic altceva decât de hotărârea menținerii unei mase monetare cvasiconstante. Hotărâre ușor de luat dar greu de îndeplinit. Dacă în 1161 erau emiși bani de hârtie cu acoperire în 112.5 tone de argint, după numai 7 ani administrația a declarat ruperea legăturii între banii de hârtie și argint, dând frâu liber inflației. În 1170 s-a luat decizia controlului strict al masei monetare iar 50% din taxe au fost solicitate în bani de hârtie, ceea ce a făcut ca acești bani să înceapă să circule la scara întregului Imperiu. Au urmat 20 de ani de stabilitate până când guvernul a luat decizia reconstrucției capitalei și a întăririi armatei. Cheltuielile guvernamentale mari suportate de o populație ajunsă la capătul puterilor a slăbit imperiul care, încetul cu încetul a căzut sub atacurile continue ale mongolilor din nord. În 1276 China ceda în fața lui Kubilai Han.

Dinastia mongolă Yuan instaurată odată cu cucerirea Chinei de către mongoli a utilizat ca principal mediu de schimb bancnota de hârtie pe care a reglementat-o și asupra căreia și-a arogat și monopolul privind producerea. Avem de a face cu prima economie bazată pe bani fără acoperire. Care la început a funcționat. Ca orice economie bazată pe fiat money. Și ca orice economie bazată pe fiat money a început să sufere de pe urma inflației venite din ușurința cu care o asemenea monedă putea fi pusă în circulație. În timpul dinastiei Yuan inflația a presupus tipărirea a peste 30 de milioane de bancnote noi pe an, ceea ce a dus repede la dezastru economic. Mașina de tipărit funcționa și pentru a vedea că nu exagerez când spun tipărit, iată aici o matrița și bancnota tipărită cu ajutorul ei:

 800px-Yuan_dynasty_banknote_with_its_printing_plate_1287

Ca răspuns la devalorizarea rapidă a banilor, dinastia mongolă a crescut constant taxele în încercarea disperată de menținere a ordinii în Imperiu. Ceea ce a adus, evident, populația într-o stare accentuată de sărăcie și a generat nemulțumiri majore. Răspunsul a fost unul de o cruzime tipic asiatică în care mongolii au încercat o asimilare forțată a unei populații uriașe în comparație cu numărul cuceritorilor, precum și exterminarea acesteia. Ambele reacții absolut nerealiste. Cu un efect așteptat, adică eliminarea dinastiei Yuan din istorie.

Inflația s-a accelerat în prima perioadă a dinastiei Ming (venită la putere în 1368), dinastie chineză care în dorința de a restabili repede prosperitatea în China a continuat un timp politica nesăbuită a tipăririi banilor fără acoperire. Efectul a fost exact cel opus. În 1455 hiperinflația a făcut ca banii să dispară din circuitul economic și să se revină la troc. Asta înseamnă însă o economie extrem de nediversificată și primitivă. Troc se poate face între un număr mic de bunuri și nici atunci fără a produce dezechilibre și datorii care se acumulează. Dinastia Ming a fost salvată de argintul Japonez și European iar mai târziu de cel american care au permis restabilirea unui sistem monetar rațional dar care au și creat dependențe economice și politice care s-au dovedit a avea efecte negative pe termen lung asupra Chinei.

Aceasta este povestea primului experiment cu bani de hârtie din istorie. Și nu hârtia a fost problema ci decizia din anul 1168 de rupere a legăturii dintre monedă și o resursă limitată (fierul, cuprul și argintul în cazul Chinei), decizie care a dus direct la hiperinflația din 1455 și la căderea economiei de la un nivel destul de sofisticat la troc.

Un răspuns to “Amintiri din viitor (II)”

  1. kolo Says:

    Foarte interesant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: