Home II. A Treia Revoluție Agrară 1.1. Cele trei Revoluții Agrare

1.1. Cele trei Revoluții Agrare

În cei peste 200.000 de ani de existență a speciei noastre și cele peste două milioane de ani de existență a speciei Homo, cel mai mult timp ni l-am petrecut fiind vânători-culegători. Cu alte cuvinte, în cea mai mare parte a existenței noastre resursa de hrană a fost prelevată direct din natură și așa cum a existat ea în natură. Desprinderea de primate și de celelalte animale a fost în toată această perioadă una pur cognitivă și culturală. Din tot ce putem deduce din siturile arheologice și din studiul direct al populațiilor de vânători-culegători contemporane, comunitățile care au un asemenea mod de viață evoluează lent, majoritatea timpului petrecut de majoritatea membrilor lor fiind dedicat procurării hranei. Acolo unde acesta este în mod stabil abundentă, populațiile  de vânători-culegători au evoluat într-un ritm mai alert, au devenit sedentare și la nivelul lor a apărut o diviziune a muncii mai pronunțată. Un fenomen oarecum similar s-a manifestat și la nivelul populațiilor seminomade, adică a celor care au deplasări predictibile, periodice și sezoniere datorate schimbării teritoriului de colectare a hranei.

Cu 12.000 de ani în urmă, în Levant, oamenii ieșiți din Africa trăiau începutul unei schimbări climatice care aducea o abundență de hrană cu care se dezobișnuiseră în vremurile ultimei glaciațiuni. Puteau să se bucure de această abundență și să se dezvolte ca o populație sedentară de vânători-culegători. Numai că acum 12.000 de ani s-a întâmplat ca unele dintre ierburile pe care le mâncau, mai precis alacul (Triticum dicoccoides) să răsară din ce în ce mai mult în proximitatea locuințelor lor, din semințele scuturate pe drum. Urmele găsite în siturile natufienilor dovedesc că aceștia mâncau semințele acestui strămoș al grâului, ba chiar începuseră să le prelucreze mecanic și termic. Selectarea sistematică din semințele aderente și cultivarea în proximitate a alacului a dus la crearea primei plante modificate genetic, adică la o nouă specie de alac (Triticum dicoccum). Aceasta nu își mai asigura înmulțirea prin împrăștierea spontană a semințelor, supraviețuirea sa depinzând exclusiv de om. Triticum dicoccum a fost una dintre primele plante domesticite. În figura de mai jos se vede clar diferența dintre alacul sălbatic (A-D) și cel domesticit (E-H). Se poate observa că aderența la spic este mult mai mare în cazul domesticit iar bobul este mai mare și conține mai multă substanță nutritivă.

În același timp, animalele care trăiau în turme și care deveniseră vânatul predilect al populațiilor din Levant au făcut și ele obiectul domesticirii. Pentru prima dată în istoria omului resursa de hrană devenise ceva mai predictibilă. Cele mai importante aspecte ale acestui pas au fost însă domesticirea plantelor și animalelor și aducerea resurselor de hrană în proximitatea locuinței. Astăzi le-am numi modificare genetică și optimizare logistică. Și a mai însemnat restrângerea teritoriului necesar traiului unei comunități. Dacă pentru un vânător-culegător sunt necesare, în medie, 250 de hectare pentru a-și asigura hrana pe tot parcursul anului, atunci toată suprafața de uscat a Pământului (incluzând vastele întinderi de ghețuri, pădurile și deșerturile) ar putea susține în mod ideal până la 200 de milioane de oameni. Restrângerea teritoriului necesar producerii hranei a fost deci o precondiție pentru creșterea populației umane. De asemenea, nu mai era necesar ca aproape toți membri grupului să fie angrenați în activitățile legate de procurarea ei. Lucrul acesta a permis o specializare a membrilor comunității și a dus, în timp, la o structurare complexă a societăților agrare. Pământul a căpătat o valoare mult mai mare decât teritoriul de cules și vânătoare și el trebuia organizat, apărat și acaparat. Foarte repede micile comunități agricole s-au grupat în jurul unui centru care, din săpăturile făcute la Zahrat-adh-Dhra (Iordania) nu avea ca scop locuirea ci stocarea peste an a unei părți din recoltă și ca centru de cult. Atunci s-au constituit toate componentele esențiale ale societăților în care trăim azi și nu exagerez cu nimic spunând că suntem în mod fundamental o societate agrară.

Până la Prima Revoluție Industrială nu s-a mai întâmplat nimic fundamental. De altfel și ritmul creșterii populației a păstrat o pantă ascendentă dar destul de aplatizată. Odată cu mecanizarea, chimizarea și intervenția directă în genomul plantelor și animalelor panta a devenit brusc abruptă indicând existența unui surplus de hrană și o creștere a calității și a diversității acesteia. Aceasta a fost A Doua Revoluție Agrară care a permis cultivarea și creșterea în mod intensiv și optimizat. Mai mult, saltul major logistic și metodele de conservare au permis consumul global al oricărui bun agricol, indiferent de locul în care se găsește producătorul. Producția în sine a rămas localizată dar asistăm la o delocalizare a consumului. Cum vorbim de o perfecționare a mijloacelor și metodelor de producție, conservare și transport, A Doua Revoluție Agrară nu a produs mutații la nivelul componentelor fundamentale ale societății umane.

În ultimii 20 de ani lucrurile încep să se schimbe din nou, promițând de această dată o schimbare majoră la nivelul societății umane. Probabil că vorbim de o schimbare la fel de profundă ca cea din timpul Primei Revoluții Agrare. În principal, A Treia Revoluție agrară este rezultatul a trei noi domenii pe care le putem numi agricole și care au o mare încărcătură tehnologică: agricultura verticală, agricultura de cultură celulară și agricultura de producție monocelulară. Voi vorbi, pe larg, în această secțiune a blog-ului despre fiecare dintre ele și ele împreună ne asigură o diversitate de produse mai mare decât o poate face agricultura convențională. Spre deosebire de tot ce a însemnat agricultură până acum, vorbim despre un concept industrial urban. Hrana realizată astfel nu se deosebește prin nimic de cea realizată convențional dar ea vine cu un concept peste ceea ce numim bio: este curată chimic și septică bacteriologic. Suprafața de teren ocupată este nesemnificativă spre deosebire de suprafețele din ce în ce mai mari acaparate de agricultura convențională în detrimentul mediului natural terestru iar apa și nutrienții utilizați reprezintă 5-10% din cei utilizați în agricultura convențională. Vorbim despre un domeniu economic tânăr (are cam 20 de ani) cu o creștere rapidă în special în Statele Unite, Israel, China, Olanda și Marea Britanie.

Hrana este realizată local pentru comunitatea în mijlocul căreia este produsă. Indiferent de originea ei, pentru că orice soi de plantă, orice tip de carne, orice fel de piele sau lapte pot fi produse în acest fel. Vorbim așadar de o delocalizare a consumului simultan cu delocalizarea producției și cu o restrângere masivă a spațiului de producție. Ceea ce duce automat la eliberarea unor suprafețe din ce în ce mai mare de teren și o scădere implicită a valorii sale extraurbane.

Consecințele unei asemenea schimbări sunt atât în plan social cât și ecologic. Aducerea producției de hrană în locul în care se face procesarea și consumul va mări importanța comunităților locale. Ele vor depinde din ce în ce mai puțin de deciziile luate centralizat și din ce în ce mai mult de deciziile luate la nivelul lor. Dacă terenul eliberat astfel va face obiectul unui proces de permacultură, redând practic pământul Pământului, vom putea vorbi de o ameliorare a condițiilor climatice chiar în perioadele de maxim glaciar sau interglaciar. Voi vorbi și despre permacultură în această secțiune a blog-ului. Mai mult, A Treia Revoluție Agrară, inițiată și catalizată de NASA acum 30 de ani, ne va asigura supraviețuirea ca specie pe lung.

Despre asta va fi vorba în această secțiune. Și despre cum putem să ne dezvoltăm în mod inteligent.

2 COMMENTS

Leave a Reply

Cele mai citite

2.1 – Despre aminoacizi și proteine

Un aminoacid este o moleculă compusă dintr-un atom de carbon legat de o amină (NH2), un radical (R) și un carboxil...

1.1. Cele trei Revoluții Agrare

În cei peste 200.000 de ani de existență a speciei noastre și cele peste două milioane de ani de existență a...

Ultimile postări

1.1 Brâncuși și oul dogmatic

Nu știu dacă Brâncuși l-a întâlnit vreodată pe Einstein. Cred că nici cărțile lui nu le-a citit. Este remarcabilă însă aceeași înțelegere a lumii...

2.1 Tehnologii utilizate în agricultura verticală

Având câteva decenii în spate, agricultura verticală s-a dezvoltat în jurul a două clase tehnologice majore. Ambele presupun creșterea plantelor fără sol și diferă...

5.1 Permacultura și Marele Platou de Loess al Chinei

Marelui Platou de Loess al Chinei reprezintă locul în care a apărut prima civilizație agricolă din Asia. Se întâmpla acum 11.500 de ani. De...

0. Ken Robinson sau de unde ar trebui să regândim sistemul

Ken Robinson este cel care mi-a cristalizat gândurile despre educație. De aceea, nu pot deschide secțiunea acesta a blog-ului fără ideile lui sintetizate atât...

1. Pur și simplu despre lumea de azi

Un bun prieten m-a întrebat azi de ce am făcut un blog despre ceea ce a numit el "viitor",   Mai întâi pentru că nu...
%d bloggers like this: