Home II. A Treia Revoluție Agrară 1.2. Cei cărora le datorăm schimbarea paradigmei

1.2. Cei cărora le datorăm schimbarea paradigmei

Despre oamenii care au domesticit pentru prima dată o plantă știm foarte puțin. Știm doar că ieșiseră din Africa și se așezaseră în zona în care acum se găsesc Israelul și Iordania. Îi numim natufieni și lungul lor proces de sedentarizare și structurare împreună cu exploatarea intensivă și foarte diversificată a resurselor din proximitate a dus la transformarea lor în primii agricultori. Chiar dacă am trăi în acele vremuri n-am putea spune: „Iată, acest om a descoperit domesticirea plantelor”. A fost un proces îndelungat și social. Iar lucrul acesta este bine documentat arheologic.

Spre deosebire de prima, A Treia Revoluție agrară a fost rezultatul viziunii și gândirii unui număr surprinzător de mic de oameni. Viziunea nu îi aparține unui scriitor ci unui om politic: Winston Churchill. În anul 1931 acesta publica în Strand Magazine: „With a greater knowledge of what are called hormones, i.e. the chemical messengers in our blood, it will be possible to control growth. We shall escape the absurdity of growing a whole chicken in order to eat the breast or wing, by growing these parts separately under a suitable medium.”, imaginând în acest fel o trecere a agriculturii într-un domeniu industrial.

Cei care au făcut această revoluție posibilă nu sunt aproape deloc cunoscuți. Pare ironic faptul că personaje nesemnificative la nivelul speciei au numele pe buzele tuturor în timp ce oamenii care contribuie major la evoluția speciei noastre sunt consemnați doar în marginal și cunoscuți doar de cei din domeniu. Specia noastră este încă debalansat emoțională. De aceea, m-am gândit să scriu despre ei.

A Treia Revoluție Agrară atinge toate domeniile agriculturii: producerea plantelor, producerea cărnii, producerea componentelor secundare (piele, lactate, ouă, etc.). Iar lucrurile fundamental noi pe care le aduce sunt:

  • delocalizarea și independența de factorii climatici,
  • utilizarea minimală și optimă a apei și nutrienților minerali și
  • septicitatea producției.

Fiecare dintre aceste direcții a avut un om sau un grup de oameni care le-a creionat până la nivelul unei tehnologii.

Dickson Despommier (n. 1940)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Medic, cercetător și profesor, Dr. Dickson Despommier a lucrat cam toată viața în domeniul microbiologiei cu un accent pe parazitologie, multe dintre lucrările sale, inclusiv teza sa de doctorat, fiind despre Trichinella spiralis. Ca profesor la Columbia University s-a apropiat din ce în ce mai mult de transmiterea bolilor în comunitățile urbane.  În anii 90, profesorul Despommier a inaugurat două cursuri noi: „Environmental Health Sciences” (din 1993) și „Medical Ecology” (din 1999). În discuțiile avute la curs cu studenții, Despommier a realizat că soluția la analiza sa critică privind agricultura o reprezintă agricultura verticală. Discuția în sine este relevantă. Despommier le-a cerut studenților săi să calculeze câte persoane pot fi hrănite utilizând terasele clădirilor din New York. Rezultatul dezamăgitor de 1000 de persoane l-a determinat să vină cu ideea etajării culturilor în interiorul unui spațiu închis controlat. Spre surprinderea sa, ideea fermelor urbane a avut un succes cert, în special datorită unui număr de arhitecți și ingineri care au realizat proiecte extrem de detaliate de astfel de clădiri-fermă. Și chiar dacă proiectele inițiale erau aberante economic, un număr de întreprinzători au preluat ideea lui Despommier și au dus-o, fără complicațiile din proiectele de început în zona profitabilității.

Tehnologiile utilizate de ei existau deja și veneau cercetările și experiența agricolă civilă și militară din prima parte a secolului XX. Practic vorbim de două clase tehnologice majore: hidroponia (creșterea plantelor cu rădăcinile în apă) și aeroponia (creșterea plantelor cu rădăcinile în aer), ambele reprezentând tehnologii de creștere a plantelor fără sol. Începând cu anii 80, NASA s-a alăturat efortului de cercetare iar de ani buni MIT Media Lab dezvoltă un proiect deschis. Open Agriculture Initiative, care se dovedește a fi un foarte bun promotor al acestor tehnologii.

Viziunea lui Despommier a dus la o dezvoltare extrem de rapidă a acestui tip de agricultură atât în zona academică cât și în cea comercială sau casnică. Astăzi există în jur de un milion de ferme verticale, majoritatea de mici dimensiuni și câteva zeci de dimensiuni industriale. Acum 20 de ani nu exista nici una. Astăzi principalii competitori sunt producătorii de plante bio, pentru că fiind vorba de plante crescute în condiții septice, aceasta este nișa vizată. Prețul este și el în această zonă, deoarece utilizarea luminii artificiale conduce la un consum semnificativ de energie electrică. Dacă se vor adeveri estimările făcute de industria producătoare de LED-uri, în 15 ani produsele agriculturii verticale vor concura ca preț agricultura convențională. Se vorbește deja despre a doua generație de ferme verticale, complet automatizate și deci având costuri nesemnificative cu forța de muncă. De asemenea, investițiile în cercetare sunt din ce în ce mai mari și ele vizează atât soiurile de plante cât și elementele de automatizare. Agricultura verticală este favorizată din ce în ce mai mult și de schimbările climatice, perioadele de secetă îndelungată și fenomenele atmosferice violente punând din ce în ce mai mult în pericol agricultura convențională și accelerând degradarea solului. Din fericire, combinând-o cu intervenții de permacultură la scară mare, efectele schimbărilor climatice pot fi diminuate și, chiar dacă suntem pe palierul de încălzire interglaciară, diminuarea poate fi sustenabilă.

Cel mai important aspect al viziunii lui Despommier este însă delocalizarea. Cu tehnologiile de care dispunem azi putem produce hrană vegetală oriunde există minerale, apă și energie, indiferent de condițiile climatice și fără întreruperi sezoniere. Cum hrana vegetală este la baza lanțului trofic, agricultura verticală a deschis drumul agriculturii complet delocalizate. Iar lucrul acesta va schimba structurarea societății umane la fel de radical și neașteptat cum a făcut-o Prima Revoluție Agrară.

Willem Frederik van Eelen (1923-2015)

Când s-a născut Van Eelen, Indonezia era colonie Olandeză. Tatăl său, medic, răspundea de o leprozerie amplasată pe una dintre nenumăratele insule ale coloniei. Atunci când a izbucnit Al Doilea Război Mondial avea 17 ani și și-a dorit să lupte pentru țara lui. A fost luat prizonier de trupele japoneze și pentru el a urmat o perioadă mizerabilă și plină de lipsuri. Atunci, spune Van Eelen într-un interviu, s-a gândit prima dată la cum ar putea hrăni un număr mare de oameni. De ce s-a gândit van Eelen la care sintetizată industrial, nu știm. Dar aceasta idea care l-a urmărit toată viața. În anii de după prizonierat însă, atât medicina cât și tehnologia în general, nu furnizau nici un indiciu pentru a întreprinde ceva cu consecințe practice.

În anii 70, van Eelen a citit un articol despre cercetări privind utilizarea celulelor stem pentru a ajuta creșterea pielii în cazul arsurilor grave. Din acel moment ideea de a crea carne utilizând celule stem l-a călăuzit în toate demersurile sale. An după an, Willem van Eelen a încercat să atragă investitori și cercetători în jurul acestei idei. La începutul anilor 90 a reușise să atragă aproape 750000$ și în 1994 a depus prima cerere de brevet pentru ideea sa. În încercările sale de a strânge suficient suport pentru carnea de cultură celulară, l-a căutat pe John Vein, fost COO la Artists Management Group care depusese o cerere de brevet pentru carne crescută în laborator și i-a propus ideea sa legată de utilizarea celulelor stem în acest scop. Cei doi și-au unit eforturile pentru a găsi universitari și investitori interesați de ideea lui Eelen. În anul 1999 obține primul său brevet privind obținerea cărnii de cultură celulară din celule stem. Ideea începe să aibă o oarece notorietate în special în urma eforturilor unui ONG britanic, New Harvest (fondat de către Jason Gaverick Matheny), și organizațiilor de vegani care o promovează sin ce în ce mai mult. Urmează o perioadă în care, împreună cu aceste organizații și un mic grup de cercetători, van Eelen încearcă să convingă guvernul olandez să finanțeze cercetarea care să ofere o tehnologie concretă pentru ideea sa.

La 86 de ani, van Eelen își vede visul împlinit. Pe baza unui proiect a cărui scriere a fost coordonată de către Dr. Henk Haagsman, de la Universitatea din Utrecht, guvernul olandez finanțează un proiect care acoperea trei domenii:

  • Biologia celulelor stem – Universitatea din Utrecht (coordonat de către Dr. Henk Haagsman)
  • Ingineria țesuturilor – Universitatea Tehnică din Eindhoven (coordonat de către Dr. Carlijn Bouten)
  • Medii de cultură celulară – Universitatea din Amsterdam (coordonat de către Dr. Klaas Hellingwerf)

În cadrul grantului erau incluse și două companii private:

  • Meester Stegeman BV (Peter Verstrate)
  • Vitro Meat BV (Willem van Eelen)

În anul 2008, Carlijn Bouten trece responsabilitatea coordonării proiectului către Dr. Mark Post care devine un susținător ardent a ideii cărnii de cultură celulară și continuă cercetările în această direcție și după ce în anul 2009 grantul dat de guvernul olandez se încheie fără un rezultat concludent. Un an mai târziu, New Harvest îl pune în legătură pe Post cu Sergey Brin, cofondatorul lui Google, care este cucerit de idee și se hotărăște să o finanțeze. În August 2013, primul hamburger realizat din carne de cultură celulară este prezentat public la Londra. Hamburgerul era realizat utilizând circa 20.000 de fibre celulare crescute în laboratorul lui Post. Costase 200.000£ și principalele obiecții venite din partea celor care îl gustaseră erau absența grăsimii și a suculenței. Pentru a rezolva aceste probleme, Mark Post s-a asociat cu Peter Verstrate și fiind în continuare finanțați de Sergey Brin au creat în 2015 hamburgerul perfect.

Imediat a urmat o explozie de star-up-uri în Statele Unite și în Israel, anul 2020 fiind anul intrării cărnii de cultură celulară în uz comercial. Viziunea lui Van Eelen devenise realitate și parte a delocalizării producției de hrană.

Suzanne Lee (n. 1970)

Un designer vestimentar a fost cea care a completat imaginea delocalizării producției agricole și a derivatelor directe ale acesteia. Astăzi se autointitulează „biocultivator”, cam tot așa cum în anii 80 câțiva programatori se autointitulau „software architect”. Astăzi arhitect software este o profesie și sunt sigur că biocultivator va deveni în curând o profesie standardizată.

Suzanne Lee a fost atrasă, de la începutul carierei sale, de ideea utilizării biotehnologiilor pentru a produce materiale cu utilitate industrială. La mijlocul anilor 90, în timp ce scria cartea sa despre felul în care știința și tehnologia influențează designul vestimentar, Suzanne Lee l-a întâlnit la Londra pe biologul britanic David Hepworth. Discuția avută atunci îi va influența decisiv întreaga carieră. Utilizând inițial un amestec de ceai, zahăr și microorganisme care asigurau o fermentare asemănătoare celor care produc oțetul, au obținut un material celulozic mult mai rezistent decât majoritatea materialelor textile. Lee a produs o primă colecție vestimentară din acest material și a înființat un startup („Bioculture”) pentru a atrage finanțarea care urma să accelereze cercetarea în domeniu. Cercetările ei i-au atras atenția lui Andras Forgacs, cofondatorul lui Modern Meadow, companie înființată inițial pentru a realiza carne in vitro utilizând cunoștințele venite din medicina regenerativă. Colaborarea cu Modern Meadow s-a axat la început pe realizarea de piele de cultură celulară, apoi pe realizarea de materiale noi produse de bacterii. Ambele direcții s-au dovedit funcționale, iar ideea de a utiliza bacterii pentru a produce materiale noi a deschis o dimensiune nouă, adăugând bacteriile roboților industriali și inteligenței artificiale ca forța de muncă din fabrica celei de-A Treia Revoluții Industriale.

Impactul asupra agriculturii este evident. Dacă plantele și carnea pot fi produse delocalizat, iată că pielea și materialele de tip textil pot fi produse la fel.

Dar ideile lui Lee au mers mai departe. După descoperirea în 2012 a tehnologiei CRISPR de către Jennifer Doudna and Emmanuelle Charpentier (voi scrie despre asta în secțiunea de Biologie Sintetică a blogului) care a permis editarea ADN-ului la sub 100$/genă, au apărut bacteriile modificate genetic pentru a produce proteinele necesare în noua industrie. Astfel, în anul 2018 Modern Meadow a depus o cerere de brevet pentru colagenul produs de celulele de drojdie modificate genetic. Pefect Day, un startup californian dezvoltă acum o tehnologie pentru lapte de producție bacteriană, imitând procesele care au loc în natură. Produsele lor încep să își facă un drum în piață și sunt bine primite.

Despre toate aceste dezvoltări plecate din viziunea și tenacitatea acestor oameni vom vorbi în această secțiune a blogului. Pentru că suntem la începutul celei mai mari revoluții de la Revoluția Agrară din Neolitic încoace.

Leave a Reply

Cele mai citite

2.1 – Despre aminoacizi și proteine

Un aminoacid este o moleculă compusă dintr-un atom de carbon legat de o amină (NH2), un radical (R) și un carboxil...

1.1. Cele trei Revoluții Agrare

În cei peste 200.000 de ani de existență a speciei noastre și cele peste două milioane de ani de existență a...

Ultimile postări

1.1 Brâncuși și oul dogmatic

Nu știu dacă Brâncuși l-a întâlnit vreodată pe Einstein. Cred că nici cărțile lui nu le-a citit. Este remarcabilă însă aceeași înțelegere a lumii...

2.1 Tehnologii utilizate în agricultura verticală

Având câteva decenii în spate, agricultura verticală s-a dezvoltat în jurul a două clase tehnologice majore. Ambele presupun creșterea plantelor fără sol și diferă...

5.1 Permacultura și Marele Platou de Loess al Chinei

Marelui Platou de Loess al Chinei reprezintă locul în care a apărut prima civilizație agricolă din Asia. Se întâmpla acum 11.500 de ani. De...

0. Ken Robinson sau de unde ar trebui să regândim sistemul

Ken Robinson este cel care mi-a cristalizat gândurile despre educație. De aceea, nu pot deschide secțiunea acesta a blog-ului fără ideile lui sintetizate atât...

1. Pur și simplu despre lumea de azi

Un bun prieten m-a întrebat azi de ce am făcut un blog despre ceea ce a numit el "viitor",   Mai întâi pentru că nu...
%d bloggers like this: